Ai dreptate, Ionuț, genuri diferite, public diferit. Știu, am forțat oarecum ca să exemplific diferența autentic-artificial la care m-am referit. Mă gândesc că genul fantastic nu trebuie să fie neapărat o copie a fantasticului occidental contemporan, dominat de temele și procesarea gen Herry Potter. Eu unul și la Silviu Gheție întrevăd ceva fantastic, supra-realist, care se ghicește înlăuntrul personajelor, din interiorul mediului surprins de el. Adică e ceva inerent oamenilor și locurilor și el îl face vizibil. Nu e ceva creat artificial.
Exemple de fantastic autentic: http://www.ghetie...;id_sub=24 http://www.ghetie...;id_sub=24 http://www.ghetie...;id_sub=24
Acuma, asta cu autenticul si artificialul sunt doua lumi diferite. unii au un stil, altii alt stil, noi ne magnetizam mai mult la un stil sau la altul. Asa e lumea si asa a fost si asa va fi. E normal sa existe muzica simfonica, beat, jazz, manele, si public pentru fiecare. Asa e si in fotografie.
Caras Ionut e un mercenar de poze din cate se vede, adica o face numai pentru bani. Creaza un colaj, induce fortat un sentiment si incaseaza banul, cel putin asta se simte.
Daca in poza cu iepurele profunzimea de camp e naturala, in cea cu batranul e exact aceeasi profunzime si in cazul asta e folosita prost. Da senzatia ca nu prea stie unde sa ii puna limitele Photoshop-ului si se pare ca pozele astea le genereaza automat ca un computer. (background, plan principal, plan secund)
Daca va intereseaza mai mult genul asta de "arta", puteti sa vizionati documentarul: "Exit Through The Gift Shop".
Acuma, asta cu autenticul si artificialul sunt doua lumi diferite. unii au un stil, altii alt stil, noi ne magnetizam mai mult la un stil sau la altul. Asa e lumea si asa a fost si asa va fi. E normal sa existe muzica simfonica, beat, jazz, manele, si public pentru fiecare. Asa e si in fotografie.
Aveți dreptate. Mă gândesc însă dacă înclinația de a imita occidentul și grija artiștilor de acum de a pătrunde în zona comercială internațională nu va duce până la urmă la dispariția artei specific românești. Nu spun în senul "naționalist", limitativ. Dar există o perspectivă, "stare", care e proprie artiștilor români, dintr-un fond sufletesc, spiritual specific. De la arta populară autentică la Eminescu (care a și valorificat-o), Vasile Voiculescu (și el a exploatat-o), Mircea Eliade. Filmul românesc "Domnișoara Cristina", după romanul lui Eliade mie mi se pare mai dramatic, tensionat, profund decât orice alt fim de gen american pe care l-am văzut. O "groază" românească. Dacă artistul român ar valorifica imaginarul, fantasticul românesc cred că ar atinge un strat mai profund (în primul rând al lui propriu) decât dacă e inspirat numai de producțiile străine (unde totul e parcă din ce în ce mai artificial). În cazul ăsta "mai autentic" mi se pare echivalent cu "mai profund". Sunt impresiile mele, nu le spun ca pe teorii ci simple impresii.
Despre stiluri si abordari... categoric trebuie sa dam dovada de mare elasticitate. Arta este arta, fiecare are o viziune si un fel de a vedea... dar mai bine citim articolul...
Aveți dreptate. Mă gândesc însă dacă înclinația de a imita occidentul și grija artiștilor de acum de a pătrunde în zona comercială internațională nu va duce până la urmă la dispariția artei specific românești. Nu spun în senul "naționalist", limitativ. Dar există o perspectivă, "stare", care e proprie artiștilor români, dintr-un fond sufletesc, spiritual specific. De la arta populară autentică la Eminescu (care a și valorificat-o), Vasile Voiculescu (și el a exploatat-o), Mircea Eliade. Filmul românesc "Domnișoara Cristina", după romanul lui Eliade mie mi se pare mai dramatic, tensionat, profund decât orice alt fim de gen american pe care l-am văzut. O "groază" românească. Dacă artistul român ar valorifica imaginarul, fantasticul românesc cred că ar atinge un strat mai profund (în primul rând al lui propriu) decât dacă e inspirat numai de producțiile străine (unde totul e parcă din ce în ce mai artificial). În cazul ăsta "mai autentic" mi se pare echivalent cu "mai profund". Sunt impresiile mele, nu le spun ca pe teorii ci simple impresii.
Acuma, in fotografia romaneasca... pe motiv ca natia nu o are cu vizualul, si fotografia romaneasca este ca celelalte arte vizuale romanesti pe plan mondial - inexistenta.
Exista categoric o scoala rusa de fotografie, una poloneza, una ungara, si cam toate marile natii au un fel particular care le delimiteaza si le amplifica particularele carateristici; la noi, scoala de fotografie, nu e, si cu regret, nu a fost niciodata.
Poate avem teatru, literatura, poezie, dar arte vizuale, zero.
ia sa raspunda pe loc lumea cine sunt cei mai mari cinci pictori contemporani... sau graficieni... de la noi... ce liniste s-ar lasa.
Despre cei mai mari 12 fotografi romani nu mai zic, cate minti, atatea pareri.
Ori, o padure fara copaci mari si de netagaduit, nu exista.
Ar fi multe de discutat pe tema asta.
Nu in ultimul rand, daca strangi cativa fotografi int-ro incapere iese o vanzoleala de le ies toti fulgii si nu o carte de estetica a fotografiei romanesti.
De aceea urmam caile pe care le vedem... suntem, in fotografie cel putin, orientati acum spre romantismul ieftin european si american asa cum acum 40 de ani copiam pe rusi sau acum 80 de ani pe nemti.
Mda , se pare ca romanii intotdeauna au copiat pe cineva.
Pictorii contemporani nu sunt promovati chiar daca exista, si nici ei nu stiu sa se promoveze, sunt ''nascuti morti'' . E greu sa razbesti pe o piata libera , cand e la moda sa-ti faci poza in oglinda din baie. Vorba cuiva : '' nu am poza de profil ,am baia in renovare''. Pe langa faptul ca e mai vandabil ceva cu ce lumea e obisnuita, deci nu prea se cauta ineditul/ autenticitatea.
Pai normal ca iese vanzoleala in incaperea cu fotografi / toti se cred atotstiutori , basca'si cei mai buni. Rar isi vor arata admiratia unul fata de celalalt , nu trag la aceiasi caruta ( cum s-ar spune).
Denis, eu nu pot sa fac o comparatie intre exemplele puse de tine . Sunt abordari diferite . E ca si cum as compara o radiologie dentara cu o radiologie pulmonara ( si una si alta e tot radiologie , dar cu totul alt rezultat) .
Ma repet , e bine ca se discuta , e bine ca gandim diferit ...
Fratilor, faceti un efort supraomenesc si lasati capra vecinului sa moara de batranete!
Ex EM-5 , Ex-EM1 ...Ex-OLY
Momentan folosesc Sony
http://500px.com/vasihurghis
Vasile Hurghis | Flickr - Photo Sharing!
Imaginile sunt bune, dar nu sunt aranjate prea bine,cel mai probabil le-a pus in ordinea realizarii.
In weekend am fost la o expozitie a lui Soos Attila.Fie nu am inteles eu prea bine ideea, fie ....., dar ma asteptam la mai mult.
Blogul lui: http://pintograf....32ba0884fd
Fotografii curate, de salon, pentru salon... academice si clasice. E si asta un gen. Unii trec prin genul asta, unii raman in el. Oricum e interesant. Saloanele foto au un stil aparte, un public aparte, o vibratie aparte. Am trecut si eu prin asta da` am scapat la timp. Daca nu scapi, ramai sclavul acelui stil foarte foarte apropiat de kitsch.
Cel de sus sa aiba grija de sufletul sau. Un om cu o charisma senzationala, care a vrut sa faca multe, poate prea multe lucruri. Biografia este falsificata conform standardelor democratice actuale, dar nu mai conteaza... ce a fost, a fost.
E un comentariu extrem de interesant scris de un mare pictor, Murivale, aici ( ma rog, vizibil pentru cine e prieten cu mine pe FB...): https://www.faceb...tif_t=like
Cat de jegoasa mi se pare afirmatia asta: "Dar Mihai Oroveanu era mai ales un pasionat al fotografiei, această artă majoră în Occident, dar care în România a căpătat un statut cu adevărat respectabil abia de câteva decenii." - nu e adevarat, Romania a avut mereu fotografi exceptionali, doar ca neamul si prostia neamului au facut sa fie uitati. Umilitor.
Daca ar fi fost sa uitam de ei ar fi un lucru relativ bun, pentru ca asta ar fi insemnat sa fi auzit de ei. A cui e vina ca valorile noastre nationale sunt niste anonimi pentru mase? Normal ca suntem un popor anapoda.
