cu histograma inca nu stiu sa ma corectez. NU stiu sa o interpretez spre rusina mea. UN link catre un curs ceva ar fi mai mult decat binevenit. Multumesc.
Este foarte simplu de folosit histograma.
O sa deschid un topic nou despre HISTOGRAMA zilele astea, in care o sa pun exemple relevante si o sa le si comentez.
Daca vrea altcineva sa sparga gheata cu un astfel de topic, este mai mult decat binevenit.
Si histograma are un caracter orientativ. Nu te ajuta sa obtii expunerea perfecta, insa te ajuta sa vezi daca ai zone arse/subexpuse.
Reprezinta grafic detaliile legate de luminozitatea imaginii si de cantitatea de lumina pentru fiecare luminozitate in parte.
Orizontal - 0-255 luminozitati disponibilie in fotografie (partea stanga 0 = complet negru = fara detalii in umbre,
Partea dreapta 255 = complet alb, fara detalii= fotografie arsa)
*Sunt doar 256 de luminozitati disponibile adica cele aferente jpeg. Exista si posibilitatea de vizualiza histograma pe canal de culoare caz in care sunt vizibile 3 histograme distincte cu cate 256 de valori (RGB).
Vertical - cantitatea pentru fiecare luminozitate in parte.
Este posibil, daca a folosit un obiectiv execrabil pe D800 si unul foarte bun pe M1.
Eu printez mult A2, si pot spune ca diferentele sunt mici, dar in nici un caz nu pot spune ca nu e nici o diferenta. Aceasta apreciere a autorului trezeste mari suspiciuni.
conteaza oare daca a printat jpeg-uri (care sunt lossy) iar nu TIFF-uri?
a mai patit cineva asta sau o fi doar ecranul meu de vina?
Sunt doar setarile Dvs cam "haotice" ... mii de scuze... ar trebuis a se vada perfect. Ar trebui cunoscute toate functiile si citit bine manualul. Sansele sa fie defect aparatul sunt ca si nule.
conteaza oare daca a printat jpeg-uri (care sunt lossy) iar nu TIFF-uri?
Nu exista absolut nici o diferenta intre un jpeg la calitate maxima si un tif, pentru ochiul uman, la print sau pe monitor.
Sigur, un jpeg la calitate mica sau medie, isi tradeaza cu varf si indesat deficientele, dar nimeni nu cred ca foloseste asa ceva.
Si histograma are un caracter orientativ. Nu te ajuta sa obtii expunerea perfecta, insa te ajuta sa vezi daca ai zone arse/subexpuse.
-
Este deja o discutie prea importanta ca sa nu aiba o topica aparte.
Eu provin din lumea aparatelor de filmat si a camerelor video. Ultima oara cand lucram pe un car video Hitachi - acum vreo 10 ani in Germania - regizorul de montaj afisa histogramele de la cele 8 camere pe monitoare tot timpul si il durea in pix de imagine, adica de ce vede pe monitor. Daca histograma era in standardele cerute imagine era perfecta.
De acolo am invatat sa fiu si eu extrem de atent la histograma si la ce spune ea.
O corecta intelegere a histogramei ne ajuta sa facem o imagine foarte aproape de perfectiune. Mai trebuie minore retusuri in programul de editare raw si obtinem imagini perfecte.
Sigur, mai trebuie sa intelegem latitudinea de expunere a senzorului si cum se face de fapt expunerea corecta, care este sistemul pe care il folosim - matricial, spot sau mediu - de ce, in ce conditii, si cum.
Sunt atat de multe materiale exceptionale despre histograma pe net, ca nu merita sa va plictisesc mai mult.
ce este de facut daca ne intereseaza imaginea fidela mai mult decat cea perfecta?
daca ''trag'' la umbra, sau la apus de soare?
recunosc ca la printare, ''petele'' negre sau albe dau urat
ce este de facut daca ne intereseaza imaginea fidela mai mult decat cea perfecta?
daca ''trag'' la umbra, sau la apus de soare?
recunosc ca la printare, ''petele'' negre sau albe dau urat
Important este sa avem un raw bine expus si cu detalii in lumini si in umbre si care sa exploateze la maximum senzorul.
Apoi la editare putem face un low key daca suntem tristi si un high key daca suntem veseli sau atmosfera de ceatza sau de drama sau orice.
Eu am un folder cu raw-uri care imi plac... revin la el o data, de doua ori pe an... imaginile rezultate sunt formidabil de diferite, dupa stare, emotie si dupa artistice variabile. RAW-ul este partitura dupa care un muzician poate canta ca sa faca o audienta sa rada sau sa planga. Cam asa vad eu lucrurile.
Nu sunt batute in cuie, o imagine evolueaza o data cu noi. Sau datorita noua.
ce este de facut daca ne intereseaza imaginea fidela mai mult decat cea perfecta?
daca ''trag'' la umbra, sau la apus de soare?
recunosc ca la printare, ''petele'' negre sau albe dau urat
Important este sa avem un raw bine expus si cu detalii in lumini si in umbre si care sa exploateze la maximum senzorul.
Apoi la editare putem face un low key daca suntem tristi si un high key daca suntem veseli sau atmosfera de ceatza sau de drama sau orice.
Eu am un folder cu raw-uri care imi plac... revin la el o data, de doua ori pe an... imaginile rezultate sunt formidabil de diferite, dupa stare, emotie si dupa artistice variabile. RAW-ul este partitura dupa care un muzician poate canta ca sa faca o audienta sa rada sau sa planga. Cam asa vad eu lucrurile.
Nu sunt batute in cuie, o imagine evolueaza o data cu noi. Sau datorita noua.
unii sustin ca stiu exact cum va arata poza din momentul in care duc aparatul la ochi. Inseamna asta ca ei lasa mai putin loc pentru interpretarea partiturii? Ar trebui sa gindim poza (inainte de a declansa) la modul expus mai inainte? Sau pozam "sub impuls" si vedem acasa, (eventual) dupa ceva timp, ce iese? Eu, in general, nu prea ma uit pe imagini decit sumar, cind le descarc. Revin la ele dupa doua-trei-patru saptamini.
Nu e doar la tine , stai linistit . Cred ca e la majoritatea care isi revizuiesc imaginile. Poate peste un timp o vei prelucra altfel ,evoluezi . Sau cum spunea teacher , ai alta stare .
Fratilor, faceti un efort supraomenesc si lasati capra vecinului sa moara de batranete!
Ex EM-5 , Ex-EM1 ...Ex-OLY
Momentan folosesc Sony
http://500px.com/vasihurghis
Vasile Hurghis | Flickr - Photo Sharing!
unii sustin ca stiu exact cum va arata poza din momentul in care duc aparatul la ochi. Inseamna asta ca ei lasa mai putin loc pentru interpretarea partiturii? Ar trebui sa gindim poza (inainte de a declansa) la modul expus mai inainte? Sau pozam "sub impuls" si vedem acasa, (eventual) dupa ceva timp, ce iese? Eu, in general, nu prea ma uit pe imagini decit sumar, cind le descarc. Revin la ele dupa doua-trei-patru saptamini.
Chestia asta cu "ce iese" ma face praf.
De regula, fotograful este un artist. Care are cultura generala, care are cultura plastica, un suflet sensibil si emotionat care stie sa se exprime in general si in imagini in special. Care are ceva de spus si mai ales de transmis.
Cand incarcatura emotionala debordeaza si cand vrea sa transmita ce are de spus cu mijloacele care ii stau la dispozitie, face o imagine, in care sa cuprinda cat mai mult din ce vrea sa spuna, si care sa devina prin editare un vector al emotiei primordiale - sau al altei emotii, de ce nu.
Folosind limbajul plastic la fotografiere, cunostintele tehnice si manuind perfect aparatul, ramane ca doar cu o mica - sau mare - editare sa inchida bucla si sa realizeze un mesaj vizual care sa-l caracterizeze, care sa-l diferentieze de alte maimutze care trec pe poteca aia.
Intr-o imagine conteaza sufletul, emotia, starea, si astea de regula cam au nevoie de editare ca sa fie cum dorim sa fie.
E ca si cum ai zice ca un sculptor trebuie sa lase blocul de piatra atat cat ii iese cu ciocanul, sa nu mai il faca sa para reala scultura, ca aia nu e arta.
Cam asa vad eu lucrurile.
Dar, desigur, fiecare face cum poate si cat poate, cat despre emotii in imagini, e prematur sa vorbim.
In lumea in care orbitez eu, am multi amici care au ajuns la concluzia ca o imagine buna este compusa din 50% cultura plastica, 20% cunoasterea tehnicii si a aparatului si 30% editare si cunostinte IT. Altii din aripa dura spun ca aparatul nu conteaza.
Discutia e legata de multe variabile.
Scuze, cred ca nu m-am exprimat cum trebuie. Voiam sa spun ca declansez sub impulsul a ceea ce vad, in urma unei trairi, fiind atins de imaginea pe care o am in fatza, insa nestiind "exact" cum va arata poza finala. Adica rezonez la ceea ce am in fatza ochilor, dar nu stiu (in acel moment) cum voi transmite asta mai departe, celorlalti.
Versus
In momentul cind vad imaginea stiu exact cum voi transmite mesajul mai departe, stiu exact cum va arata printul final, expus intr-o expozitie (eventual).
Dar, desigur, fiecare face cum poate si cat poate, cat despre emotii in imagini, e prematur sa vorbim.
As fi oare, totusi, o idee deplasata sa deschidem un topic in care (cei care stiu cu ce se maninca) sa "disece" unele din fotografiile clasice, care au "facut cariera"? Asa cum ziceati ca ati disecat, la facultate, filmul Barry Lindon, cadru cu cadru. Sa inteleaga si cei ca mine de ce o anumita poza e buna, ce o face sa fie buna, care sunt instrumentele de care s-a folosit respectivul fotograf si cum le-a folosit, etc. Cer prea mult? Eu cred ca e mult mai folositor decit a posta link-uri spre diferite situri si portofolii mai mult sau mai putin discutabile.
Nu este asa usor, este necesar mult antrenament pe partea de vizual si este mult de explicat din partea persoanelor avizate, parerea mea este ca nu se poate din pacate pe forum pentru ca este nevoie de studiu. O poza rezoneaza diferit cu indivizii in functie de modul fiecaruia de interpretare, dar atunci cand rezoneaza cu majoritatea la fel inseamna ca autorul a reusit ce si-a dorit. Partea de vizual se poate educa prin studiul picturii, al culorii si nu numai. Studiul elementelor simple de compozitie, linie, punct, etc... te fac sa privesti altfel o fotografie. Altfel spus, fara educatie vizuala va fi greu de analizat si de inteles o fotografie.
Dupa studiul celor de mai sus, o recomandare ar fi sa studiati fotografii celebrii, top 50 ai tuturor timpurilor, sa le studiati lucrarile, sa aflati cum au inceput, cum au evoluat, cum au realizat lucrarile. Ajuta foarte mult. Si binenteles, de citit carti.
"The camera is an instrument that teaches people how to see without a camera." - Dorothea Lange
Nu este asa usor, este necesar mult antrenament pe partea de vizual si este mult de explicat din partea persoanelor avizate, parerea mea este ca nu se poate din pacate pe forum pentru ca este nevoie de studiu. O poza rezoneaza diferit cu indivizii in functie de modul fiecaruia de interpretare, dar atunci cand rezoneaza cu majoritatea la fel inseamna ca autorul a reusit ce si-a dorit. Partea de vizual se poate educa prin studiul picturii, al culorii si nu numai. Studiul elementelor simple de compozitie, linie, punct, etc... te fac sa privesti altfel o fotografie. Altfel spus, fara educatie vizuala va fi greu de analizat si de inteles o fotografie.
Dupa studiul celor de mai sus, o recomandare ar fi sa studiati fotografii celebrii, top 50 ai tuturor timpurilor, sa le studiati lucrarile, sa aflati cum au inceput, cum au evoluat, cum au realizat lucrarile. Ajuta foarte mult. Si binenteles, de citit carti.
sunt de acord ca nu e usor. Pe de alta parte, daca nu rezonezi cu o poza, dintru inceput, ma gindesc ca e putin probabil sa rezonezi cu ea dupa ce ti-o "explica" cineva. Totusi, asa cum unii au facut analiza unui film, cadru cu cadru, ma intreb de ce ar fi asa greu de facut analiza unei poze, element cu element. Cazuri punctiforme, concrete, nu generalitati. Adica cum a abordat autorul respectiva situatie si de ce (de ce a ales sa declanseze cind biciclistul iesea din cadru si nu atunci cind intra - cum e cu spatiul din fatza subiectului, etc., a "inghetat" miscarea biciclistului sau a lasat-o blurata si de ce, de ce a lasat o anume parte din balustada in cadru-are vreo semnificatie/simbolistica, mai sunt elemente in cadru care sa participe "voit" la atmosfera pozei, sunt si elemente care n-au ce cauta acolo, dar n-au putut fi evitate/scoase). In general chestii ca cele din paranteza, care iau ceva timp sa le scrii la tastatura, e adevarat, dar sunt de folos spre invatare, cred eu. Eu unul, as sta frumos in banca si as asculta/citi treburi de-astea, eventual as mai pune intrebari.
Se pot face vizite cu discutii la Muzeul de Arta si se pot analiza picturi. Se pot face multe. Problema e ca nu e timp si de fapt lucrurile sunt mai complicate decat par.
oricat ar parea de straniu sau de ciudat, exista un alfabet al semnelor, un limbaj vizual, care trebuie cunoscut si insusit, si din punct de vedere pedagogic, asta nu se poate face din discutii pe forumuri. Sunt cursuri si carti pe tema asta, si trebuie mult studiu si mult exercitiu, oricat am vedea de trimis in trei cuvinte subiectul pe la seminarii.
Ziceti ca "ma intreb de ce ar fi asa greu de facut analiza unei poze, element cu element"
Sigur ca nu e greu, dar asta nu inseamna nimic. Si nu duce nicaieri.
Cand ziceam de filmul vizionat cadru cu cadru... pai nu era numai asta... erau cursuri de teoria artei, altele de istoria artei, altele de filosofie, sensitometrie, maiestrie ( arta imaginii aplicate) si tot asa. Daca ar fi doar vizionarea cadru cu cadru fara cunostintele necesare ar fi o operatie derizorie.
Sunt doua solutii sigure... ori ne inscriem si facem o scoala serioasa prin corespondenta ori daca avem deprinderea studiului personal ne facem singuri o structura de curs de autodidact, cu materiale stranse de pe net.
Forumul e o chestie din pacate telegrafica, e de regula imposibil de format pe forumuri competente si de construit o cultura solida.
Ce e important, este sa retinem principalul:
“Photography is all about light, composition and, most importantly, emotion.” - Larry Wilder
Editat de DL la 19-03-2014, 13:00
imi cer scuze ca am monopolizat discutia asta, care era despre EM1.
singura problema care mai ramine de rezolvat, in cazul studiului individual, este filtrarea informatiei de care e plin netul. Altfel raminem la stadiul "fotograf bun = fotograf celebru" sau "poza asta imi place = poza asta e buna".
