Îmi cer iertare dacă scriu prea mult, nu vreau să monopolizez topicul.
După ani de zile de muncă asiduă si de pasiune arzătoare, epuizantă uneori, după aproape 16 000 de euro cheltuiti pe furnitură, cred, dacă-mi permiteti, că pot să vă împărtăsesc putin din expierenta mea, nu din auzitelea, ci de la -prima mână-. Când i-am povestit D-lui Dinu Lazăr despre aventura mea în lumea printului a spus că l-a luat cu fiori pe sira spinării (probabil din compasiune, nu din admiratie...)
Voi scrie cât se poate de scurt despre unele aspecte:
1. Media. Acesta este suportul pe care se printează. În zilele noastre sunt imprimante care printează pe lemn, metal, carton, sticlă, celofan, plasă (mesh), pânză, etc. Pe noi (ca fotografi de artă, sau aspiranti către acest gen de artă) probabil că ne va interesa printul pe hârtie fotografică. Aici sunt zeci sau sute de tipuri de hârtie, foarte groasă, groasă, normală, subtire, lucioasă, semilucioasă, mată, semimată, cu granulatie (profilată), satinată, raster, etc. Deasemeni putem fi interesati de printul pe pânza pe care o folosesc pictorii la realizarea tablourilor (canvas). Hârtia folosită pentru ink-jet are un strat superior (coating) care să-i permită să primească cerneala în mod optim. Dacă vom vrea să printăm cu tehnologie ink-jet pe hărtie de tipografie off-set, va iesi un fiasco. Există mai multi producători de acest gen de media (hârtie fotografică pentru ink-jet). Cehi, chinezi, finlandezi, germani, etc. Ca regulă generală, cu cât este mai scumpă hârtia, cu atât este mai calitativă, superioară. Hârtiile ieftine sunt albite cu clor sau cu alte substante non-eco care vor avea tendinta să se îngălbenească după să zicem 50 de ani, dar marii producătorii consacrati vor folosi sulfat de bariu sau alte substante pentru a albi hârtia, o vor garanta că îsi va păstra calitătile, să zicem si 200 de ani sau mai mult. De aceea putem să găsim 2 feluri de hârtie care par identice, care au aceleasi grosimi si aceiasi textură, dar una este 60 ron/m2 iar cealaltă este 160 ron/m2. Cei trei mari si tari producători de imprimante ink-jet profesionale - Canon / Epson / HP - folosesc tehnologii diferite de ink-jet (Canon - termal / Epson - piezo / HP - bubble) au propriile lor seturi personalizate de media. Adică au propriile lor genuri de hârtie, dedicate pentru imprimantele lor si pentru cerneala lor. Pe lângă acestia sunt si alti producători de hârtie (de multe ori mai prodigiosi si mai performanti decât cei trei amintiti mai devreme) care vin la rândul lor cu oferte extraordinar de bune calitativ pentru imprimantele ink-jet. Hahnemulle sau Tecco sunt doar doi din paleta de producători de elită. Ca fapt divers, Epson nu produce hârtie, dar 99% este sigur că, comercializează produsele unor terti cunoscuti în bransă, dar sub eticheta Epson. Asta nu scade câtusi de putin importanta brandului Epson, ba chiar din contră s-ar putea spune. După ce vezi un mostrar de media de la Tecco, nu poti decât să exclami plin de încântare: Oau! Ca fapt divers, o hârtie de top, de cea mai bună calitate, poate ajunge si la 320 Euro fără tva - 1 rolă de 15 metri cu lătimea de 44 inches. Deasemeni canvasul poate fi achizitionat într-o gamă largă, de diverse calităti. Cel mai apreciat (si implicit cel mai scump) este canvasul folosit pentru reproducerile de artă. Acesta este din bumbac 100% si este garantat că-si păstrază proprietătile peste 200 de ani. Apoi sunt diferite sortimente de amestecuri de bumbac si poliester (plastic). Si există chiar si un canvas realizat 100% din poliester, dar acesta este impropriu pentru a fi printat cu ink-jet din motive pe care le vom detalia la punctul 2. Adică poate fi printat foarte bine doar cu cerneală pe bază de solventi.
2. Cerneala. Ca idee generală (deci fără a fi exhaustivă) se folosesc trei feluri de cerneală în industrie. Pe bază de solventi, pe bază de pigmenti, si pe bază de apă. De un an / doi a apărut si cerneala pe bază de latex, care este o chestie extraordinară si revolutionară din mai multe puncte de vedere, dar totusi nu se pretează la lucrări de fine-art asa cum urmarim să realizam noi... :-) . Cerneala pe bază de solventi - pute de-ti vine să mori - asa, descrisă concis. Mergeti la un atelier de print care foloseste acest gen de cerneală si spuneti-mi cât timp rezistati acolo, in incintă. Acest gen de cerneală se foloseste pentru printuri ce vor fi expuse outdoor. Mai tot ce veti vedea reclamă, bannere, mash-uri imense pe clădiri, este posibil să fie realizate folosind această cerneală. Este o cerneală cu o stabilitate uluitoare la razele soarelui, la diverse conditii adverse de climă. Îsi poate păstra calitătile până la 5 ani ceea ce este admirabil daca luam în calcul că este supusă intemperiilor. Dar este impropie pentru indoor din motive lesne de intuit (si de mirosit). Cerneala pe bază de apă este ecologică, se pot realiza printuri admirabile cu ea, dar nu îsi păstrează calitătile în timp. Se depreciază, se mătuieste. Cerneala pe bază de pigmenti este cea care ne interesează pe noi. Pigmentii sunt niste particule micronice, colorate, care plutesc în lichid, ca o emulsie. Acestia (pigmentii) au marea calitate că nu se deteriorează, nu-si pierd proprietătile în timp. Acastă cerneală are un timp scurt de uscare si se poate obtine un gammut (paletă) impresionant de nuante. Aceasta este cerneala care o vom folosi împreună cu hârtia fotografică sau canvasul pentru printurile noastre de artă (fine-art). Fiecare producător dintre cei trei amintiti la punctul anterior au propriile lor patente si inventii protejate, pentru cerneala lor. Aceste patente sunt păzite si protejate cu o cerbicie uluitoare (chip-uri imposibil de reprodus, cartuse ce pereti dubli, pungi actionate pneumatic în cartrige-uri). După cum stim, imprimantele sunt oarecum ieftine (relativ - 5000-8000 Euro o imprimantă cu latime efectivă de lucru de 44 inches din serie Pro). Producătorii îsi realizează profiturile adevărate din vânzarea consumabilelor (media+cartuse). Ca exemplu scurt, un cartus de 110 ml de cerneală costă 60 de euro. Care apoi, după ce este epuizat, nu se mai poate face nimic cu el. Dar absolut nimic. Si să retinem că o imprimantă functionează cu o serie de la 8 la 13 cartuse diferite. Deci se pot cheltui chiar peste 1000 de euro doar pe cartridge-uri, care nu tin foarte mult dealtfel. Uneori se consumă vizibil (cu ochiul liber vezi cum scade nivelul) cu toate că există si monitorizarea lor electronică (prin chip-ul dedicat) si se poate contoriza la nivel de picolitru cât s-a consumat din fiecare.
3. Imprimanta. Aceasta este indicat să fie concepută să lucreze simultan cu 8 sau mai mult de 8 cartridge-uri diferite, pentru ca produsul finit (printul) să se poata integra în conceptul de Fine Art. De exemplu NU se poate face fine art cu o imprimantă CYMK (4 cartridge-uri). Imprimanta nu trebuie tinută la frig sau la cald, nu trebuie să lucreze în fum sau în praf. Toate aceste conditii adverse vor avea impact negativ asupra bunei functionări a imprimantei. Praful este unul dintre marii dusmani ai imprimantei. Înainte de orice print important, sau întotdeauna la începutul zilei (când se intentionează să se imprime) se rulează un asa zis-ul Nozzle Check. Acest test va face ca fiecare duză a capului de imprimare să fie obligată să lucreze. De exemplu la imprimanta mea sunt 180 de duze, iar mira imprimată la sfârsitul run-ului nozzle check - trebuie să fie impecabilă pentru a putea continua activitatea. Dacă fie chiar si o singură duză nu functionează iar fie si o singură pătrătică din miră nu este realizată perfect, trebuie să rulez un program care se numeste Nozzle Clean si care curătă perfect fiecare duză în parte (cu un consum măricel de cerneală, ce-i drept...). Apoi rulez iarăsi Nozzle Check până când mira printată este corectă. Deasemeni imprimantele mai au o serie de reglaje pentru fiecare gen de media în parte. Poti să cuplezi cutitul pentru tăiere sau poti să-l anulezi. Unele medii nu suportă să fie tăiate automat întrucât fac shreddings (franjuri). Unele medii strică cutitul, etc. Pentru asta este nevoie de achizitionarea unei ghilotine pentru hârtie adiacente, independentă. Unele medii sunt mai groase sau mai subtiri. 500 grame/m2, 360 grame/m2, 260 grame/m2 sau chiar 90 grame /m2. Capul de imprimare trebuie coborât sau ridicat dând comenzi dedicate, functie de grosimea mediei. Dacă printăm cu platten gap (distanta dintre capul de printare si media) mare (wide) pe o media subtire, cerneala se va usca în aer până să ajungă pe hârtie si va fi stearsă si inconsistentă pe printul nostru. Dacă printăm din neatentie cu platten gap pe valoarea de narrow pe o media thick atunci cerneala nu va avea timp să se usuce si se va scurge în dâre pe printul nostru. Sunt o grămadă de factori care trebuiesc luati în considerare, si multe setări ce trebuiesc făcute unei imprimante în preambulul fiecărui print (dacă vrem să realizăm fine art si nu un print banal, lipsit de valoare).
4. Programul de printare (softul). Toate imprimantele sunt livrate cu cd-uri dedicate, cu softurile proprii care sunt făcute să ruleze pe diverse sisteme de operare. Dar atentie - aceste softuri originale sunt niste realizări generice, cu functii bazale si comenzi lapidare, fruste. Pentru un utilizator mai pretentios, care doreste anumite =features= ce nu sunt oferite în standard, anumite companii au realizat asa zisele programe de raster - RIP - raster image processor. Aceste programe fiind foarte specializate, deci în concluzie sunt foarte rare, nu pot fi luate gratis nicicum. Si credeti-mă, am încercat, si nu putin si nu doar o dată... Nici de pe torrenti, nici de la prieteni, de nicăieri nu pot fi luate fără licentă. Sunt vreo 6 la număr firmele care dezvoltă programe de raster, cel mai ieftin soft este vreo 800 euro (îl fac niste nemti) iar cel mai scump este vreo 2400 de euro (american). Ne vom întreba - dar ce face acest soft de să merite această investitie? Ei bine, acest soft ne oferă posibilitatea de a realiza si de a folosi profile .icc personalizate pentru fiecare tip de media în parte. De ce ne trebuiesc profile .icc personalizate? Acestea sunt din belsug si pe cd-ul care a venit odată cu imprimanta! Da! Asa este. Dar sunt profile pentru mediile comercializate de producătorul imprimantei. Dacă voi achizitiona o imprimantă Epson, voi avea profile .icc doar pentru mediile Epson si atât. Si nici pentru acelea în totalitate! Dacă vreau să folosesc o altă hârtie (un alt gen de media) voi avea surpriza neplăcută să constat că printurile mele nu se mai încadrează în categoria fine art, culorile nu mai au =vibrance=, nu mai sunt vii, contrastul este slab, nuantele nu mai corespund cu ceea ce văd pe monitor, tonurile sunt aleatorii, s.a.m.d.
Folosind un program de raster se pot genera profile .icc pentru fiecare gen de media separat. Acest =se pot genera= sună ca o glumă, de fapt este un proces foarte laborios, care poate fi făcut doar de către un specialist care are aparatura necesară. În România nu prea sunt specialisti de acest calibru, iar cei care sunt au tarif orar de 100 Euro/ oră. Si pentru realizarea unui asemenea profil .icc sunt necesare cel putin 4 ore de muncă.
Cu acest soft de raster se consumă mai putină cerneală. Pe fiecare media în parte se calculează si se măsoară cantitatea/modul/directia/intensitatea optimă a jetului de cerneală pentru ca printul să fie impecabil folosind cât mai putină cerneală (minimum).
Cu RIP se foloseste dealtfel si mai putină media. Are functie de -nesting- adică punere automată în pagină (poti să ai una, două, sau o sută de job-uri, nu contează) ti le va aseza în pagină în asa fel încât să fie folosită hârtia cât mai judicios, cu pierderi minime. Poate pune si semne (mark-uri) între joburi astfel încât să existe semne pentru tăieri ulterioare, sau pentru delimitări exacte (pentru passpartouri, etc). Poate spatia joburile pe orizontală sau pe verticală (sau pe amândouă axele). Astea sunt niste chestii foarte faine.
Iarăsi un program de raster poate realiza asa zis-ul =print on the fly=. De exemplu poti avea 1 job sau 20 de joburi care să aibe 100 mb sau 200mb de procesat si să fie nevoie să astepti si 20 sau 30 de minute pentru ca întregul job să fie procesat complet, până la capăt, iar apoi să înceapă imprimanta să tragă primele linii. Cu =print on fly= se poate începe printul de îndată si să se printeze si să se proceseze simultan! O chestie super inteligentă.
Si se mai pot face si alte lucruri care nu-mi vin acum în minte toate. Până si editarea pozelor (job, documente) se poate realiza. Se poate lucra în retea, pot fi date joburi de la zeci sau sute de pc-uri (dacă imprimanta lucrează într-o clădire de birouri de exemplu) etc, etc. În concluzie aceste programe de raster sunt excelente dar si exagerat de scumpe, probabil costurile se vor amortiza, odată cu toate beneficiile ce sunt obtinute din eficientizarea lucrului. Eu am un program de raster realizat de firma EFI, se numeste Fiery FX si a costat 2400 euro. Ca fapt divers...
5. Calculatorul (PC-ul). Este bine să fie unul bun. Procesor rapid, cu mai multe nuclee.
Monitorul. Acesta la rândul lui trebuie să fie FOARTE bun. Dacă se poate profesional. Sau obligatoriu profesional... Poate vă veti întreba: ce legătură are monitorul cu printul? Cam are. De cele mai multe ori vrem ca printul să fie identic cu ceea ce vedem pe monitor. Dar asta este o chestie cam infantilă (scuze!) pentru că monitorul este un sistem emisiv (are propria lumină) iar printul este reflexiv (este luminat din exterior). Nu vom putea avea niciodată identificare completă între cele două sisteme. Dar ne putem strădui să fie cât mai fidelă asemănarea. În primul rând trebuie să stim unde va fi expus printul. Va fi expus pe simeze într-un loc scăldat a-la-giorno cu lumină din belsug (deci va trebui printat mai întunecos) sau va fi expus printre butoaiele de vin dintr-o cramă (deci va trebui printat mai luminos). Vom avea nevoie de un calibrator de monitor (eu am unul de la Xrite care sunt cei mai buni din lume, părerea mea si nu numai...). Acest aparat măsoară lumina ambientală în încăperea unde este monitorul si măsoară si reglează toate functiile monitorului (manual sau automat, la alegere) cum ar fi contrast, luminozitate (candele pe m2), temperatura de culoare (white balance) + toate nuantele posibile de culoare. Apoi va genera un profil .icc care va rămâne profilul standard timp de până la 4 săptămâni, timp în care producătorii de sisteme de măsurare consideră că, caracteristicile monitoarelor se alterează (imperceptibil pentru ochiul uman, dar perceptibil de aparatele lor) si monitoarele trebuiesc recalibrate. Monitoarele sunt considerate consumabile, deci se consumă în timp, îsi pierd caracteristicile. Acum voi expune o problemă interesantă. Să presupunem că eu am o cameră foto Canon (sacrilegiu!), un monitor Samsung, un PC care rulează Windows 7 si o imprimantă Epson. Toate firmele enumerate în propozitia anterioară au propriile lor profile de culoare .icc, care nu se potrivesc unele cu altele, au propria viziune si punere în operă a produselor lor. Să presupunem (prin absurd :-) ) că realizez o poză cu o camera foto Nikon - si apoi vizualizez fotografia pe ecranul lcd al acestei camere. Arată într-un fel, de fapt arată într-un anumit fel. Descarc jpg pe PC-ul meu care rulează Windows 7 si care are propriul său profil .icc , iar interfata dintre PC si ochiul meu este monitorul Samsung care la rândul său are profilul lui personal de culoare .icc! Derutat de toată acestă poveste mă hotărăsc să printez poza realizată de mine mai devreme, dar surpriză! Epson are propria viziune asupra culorii si printul nu arată identic nici cu ce am văzut pe Nikon si nici cu ce ce am văzut pe Samsung. Acum nu ne mai rămâne decât să calibrăm monitorul folosind un -device- profesionist de care v-am povestit mai devreme. Calibrând în functie de necesitătile noastre monitorul, putrem să aducem la un numitor comun toate elementele disparate de mai devreme. De exemplu alegând ca monitorul nostru să lucreze cu 250 de candele/m2, aceasta va face ca printurile noastre să iasă mai întunecate, independent de calibrarea .icc a imprimantei! La polul opus, calibrând monitorul să lucreze cu 80 cd/m2 va face ca printul nostru să fie foarte luminos, excesiv de deschis. Un monitor extraordinar de performant, care să permită si să recunoască reglaje multiple si ample, poate face ca printurile să fie mai bune, mai apropiate de ceea ce ne dorim. Pare fictiune, dar nu este. Este realitate.
6. Calitatea printului. La un moment dat va trebui să ne punem si pe noi în balantă si să ne scrutăm cu un ochi detasat: chiar putem să analizăm obiectiv si să apreciem în mod profesional calitatea unui print? Cu atât mai mult dacă acesta este fine art. Nu stiu ce să zic. Dar eu prefer de multe ori să mă abtin în a critica sau în a lăuda un print. Am văzut mai demult o telenovelă Coreeană =Virusul Beethoven= în care un dirijor genial urmăreste să revitalizeze o orchestră dintr-o localitate provincială. Acest dirijor era atât de performant în a decela diverse sunete încât putea să-si dea seama la nivel de semiton, printre alte zeci de sunete, dacă un anumit instrument era neacordat. Cu totii auzim sunete, dar oare le auzim la fel? Există si ultrasunete dar si infrasunete, pe care nu le auzim. Sunt anumite programe de calculator si de telefon dacă aveti sistem de operare android la telefon cu care vă puteti testa auzul (în joacă bine-nteles). Ei bine, să fiti convinsi că sunt oameni care vă depăsesc cu brio capacitătile auditive. Un Sergiu Celibidache care si-a antrenat auzul zeci de ani, poate să perceapă până la 20.000Hz, pe când eu în cel mai bun caz (dacă mă spăl bine în urechi mai întâi) pot auzi până la 16.000Hz.
Am făcut această paralelă pentru a întelege mai bine că faptul de a critica sau a aprecia din punct de vedere tehnic un print, tine de un anumit gen de măiestrie. Până acum se cunosc vreo 16 milioane de culori. Chiar si unul dintre cei mai meseriasi care lucrează în domeniul culorilor si câstigă o pâine albă de pe urma culorilor, poate distinge maximum 300 000 - 400 000 de nuante. Si restul culorilor? Unde sunt, unde se duc? Analizoare de culoare, colorimetrele, astea văd si discern restul. Datoria celor care fac printuri de fine art, este să le facă cât mai bine posibil, să le facă impecabile, să le facă exceptionale, chiar dacă utilizatorul final sau artistul, nu va putea vreodată să perceapă totalitatea tonurilor si a nuantelor.
Acum să scriu putin si despre rezoluii. Toti vor, toti sunt obsedati de mantra - 300 dpi - . Dar imprimanta poate printa si la 2440 dpi. Sau de ce nu, chiar si la 4880 dpi. Dacă vă voi arăta un print la 4880 dpi vis-a-vis de unul la 200 dpi, nu vă veti da seama de diferente! Poate doar cu un microscop. Evident este bine ca imaginea ce se vrea a fi printată să fie cât mai calitativă, să aiba =cât mai multi dpi=. Dar de la un anumit nivel în sus este efectiv o prostie. Ochiul uman nu vede. Nici cu ochelari si nici fără, nu are acuitatea necesară să vadă rezolutii extreme. De ce ai printa un tablou de 1x1m cu rezolutie de 720 dpi? La un tablou de 1m2 privesti de la 5 cm? Sau te uiti cu lupa? E o nebunie... Oricum eu am să continui să printez la rezolutii foarte mari, dar doar asa de amorul artei. Pentru că se poate. Dar sunt constient că este perfect inutil.
Închei aici (Alelujah! Se aude din background :-) ). Am scris 6 ore continuu, dacă am făcut greseli sau am luat-o pe arătură puteti să mă criticati, nu am orgoliu asa că nu mă pot supăra. :-)
Multumesc D-lui Dinu Lazăr pentru sfaturile întelepte si pentru solicitudinea-i exemplară.
Editat de Robert la 04-02-2014, 03:58
Pe mine unul nu m-ai plictisit . Ideal ar fi sa mai scrii si sa dai si sfaturi pentru ca se pare ca stii ce vorbesti . Eventual sa ne spui la ce trebuie sa ne uitam prima data cand e vorba de un print ,ca sa ne dam seama daca e unul bun/ de calitate . Sau ce sa urmaresc atunci cand merg sa-mi fac niste poze la coltul strazii ? Si alte sfaturi utile pentru ageamii ca mine.
Fratilor, faceti un efort supraomenesc si lasati capra vecinului sa moara de batranete!
Ex EM-5 , Ex-EM1 ...Ex-OLY
Momentan folosesc Sony
http://500px.com/vasihurghis
Vasile Hurghis | Flickr - Photo Sharing!
Eu din pacate am imbatranit si iau printul ca o realizare pasagera... nu umblu cu chestii pe care nu le pot controla... fac un print... ma uit la el... vad ce trebuie facut ca sa iasa perfect... al doilea e 90% din ce trebuie, si al treilea suta la suta. Pana se face ochiul, daca ne obisnuim cu ecranul si cu printerul, e punct ochit punct lovit.
Sa stiti ca mai ales acum cand un printer A4 inkjet a ajuns sa printeze ca si gratis si costa putin, nu exista nici o scuza sa nu ne printam fotografiile. Singura modalitate de a face un portofoliu viabil nu e sa ne uitam pe tableta sau pe monitor, ci sa facem 12-16 printuri si sa le strangem si sa ne strangem sa ne uitam la imagini si sa le discutam.
Cine vrea sa mearga mai sus, cred ca domnul Robert le va face membrilor lucrari de calitate si la un pret bun... dar sa nu va inchipuiti ca un pret minimal poate reflecta calitate, asa ca nu cred ca exista loc de negociere prea mult.
Daca va place fotografia, printati sau dati la printat. Neaparat. Pentru voi, pentru ziua de maine, pentru suflet.
Bucurie mai mare nu exista.
Editat de Bogdan Mitea la 25-02-2014, 14:28
Acum trebuie sa va marturisesc ceva din expierenta personala, un asa zis - inside story -
Dupa sute de printuri realizate de mine, credeti ca puteti ghici cam pe cate le-as putea incadra in conceptul de FineArt? Am sa va surprind. Unul. Am printat acum 1000 de ani o fotografie pe care o realizase un client la carnavalul de la Venetia (masti, costume etc). Majoritatea absoluta a printurilor se afla pe palierul cunoscut in jargonul fotografilor drept NBC. Si nu facem referire la - nuclear/bacteriologic/chimic. Vorbim de Nunti/Botezuri/Cununii. Am rumegat indelung ca sa inteleg de ce se petrece chestia asta. Este vorba de educatie. Sunt tari in care se printeaza foarte mult. Germania, Anglia, Franta, Olanda sunt in top in Europa (studii de vanzari la consumabile spun asta, nu bat eu campii). In Romania NU SE PRINTEAZA. Decat daca vorbim de NBC. Restul este un procent infinitezimal. Tine de cultura, tine de apetitul pentru arta, tine de educatie. Am studiat piata de decoratii pentru interior. Am avut si timp si chef. Am ramas uimit de cat de frusta si kitsch-oasa este oferta. Si am mers cam peste tot, de la KEA pana la Mobxpret (am scris asa ca sa nu fac reclama, dar intelegeti despre ce retaileri este vorba). Romanii sunt complet pe dinafara cu bunul gust. Cum oare poti sa cumperi chestiile alea? Cum sa-ti atarni de perete un nonsens din acela, mai ales ca mai sunt cateva sute de mii exact la fel in casele celorlalti. Stereotipuri, materiale proaste, preturi obraznice. Atat ne duce mintea. Generatia plastic. Mancam din caserole de plastic cu tacamuri de plastic o hrana cu gust de celofan. Mai apoi ne atarnam de perete un tablou printat cu trei culori pe panza de polyester. Iar vecinul are unul la fel. Si colegul de servici. Si mama. Acelasi New York pe colt, acelasi autobuz londonez rosu cu etaj, acelasi podet din jungla in ceata. Vorba englezului: lack of imagination. M-ati putea intreba: Pai si ce sa printam care sa merite sa-l inramam si sa-l punem ca decoratiune? Dvs. sunteti fotografi (sau aspiranti). Ce sa va zic eu? Va zic sa printati o capodopera! Realizati o fotografie care sa fie corect incadrata, care sa aiba foreground si background, claritate, dinamism, lumina geniala, si mai ales sa aiba un mesaj impresionant. Probabil din acest motiv a scris dl. Dinu in postul de mai sus sa printam 10-15 imagini si apoi sa ne vedem ca sa le discutam si sa le comentam. Cati dintre dvs pot sa declare relaxati ca au realizat fotografii de exceptie? Si cate fotografii de acest gen au? Eu poate am doua. Poate.
O mica povestire adevarata, in legatura cu dilema de mai sus. Am un prieten, fotograf parizian. A plecat in Tibet sa faca fotografie. La vama nu au vrut sa-l lase sa treaca, spuneau ca este spion pentru ca avea un geamantan de aparate si obiective. Optiunea 1: abandonarea la marginea drumului a intregului echipament si pastrarea unei singure camere. Optiunea 2: cale-ntoarsa, pierderea vizei, pana la proxima oportunitate de deplasare treceau mai multi ani, proiect ratat pe veci. Asa ca si-a pastrat doar o camera, o Leica pe film si un singur obiectiv. A tras peste 30 de role si intrucat nu avea unde sa developeze nu a stiut decat atunci cand a ajuns la Parigi daca a realizat ceva. Cu o camera si cu un obiectiv a tras in temple in low light, a tras sus pe creste, a imortalizat procesiuni, portrete, mod de viata etc. Cu tot acest material a facut o expozitie la Paris. Un succes total. Leica au vrut sa-l numeasca ambasador Leica (un fel de reclama, sa testeze camere, sa-i laude, chestii de astea) dar i-a refuzat. Si unde vroiam sa ajung. Paralel cu expozitia a comandat si niste albume cu reproduceri (de fapt autentice) a imaginilor expuse. Aceste albume erau realizate pe hartie fotografica prin metoda clasica, dupa film, nu digitalizate si printate. Le-a vandut pe toate. 1000 de dolari fiecare. L-am intrebat daca nu este cam scump. Mi-a zis ca nu. Mi-a explicat ca este o munca enorma in spatele acelei expozitii si fiecare album este un original absolut (editie limitata) si acesta este pretul corect. Avea dreptate.
Cred ca ati prins ideea. Daca aveti imagini care odata printate vor smulge strigate de admiratie celor ce le vor privi, daca cei ce vor veni in vizita la dvs vor trai emotii atat de puternice incat vor cere un scaun ca sa se aseze atunci cand vor vedea printul, daca toti vecinii, rudele, prietenii si colegii vor vrea si ei imediat un tablou la fel - atunci DA! Se poate spune ca ati gasit imaginea ce se merita a fi printata la calitate de FineArt in large format. Si acea realizare va avea valoare intrinseca, va fi unica. Complet diferita fata de ce se gaseste la kil prin magazine.
M-am uitat pe fotografiile pe care le postati aici pe forum. Daca ar fi ale mele, nu prea as printa nimic din ele. Si nu sunt arogant. Poate Katran ar putea sa incerce sa faca niste albume pe care sa le trimita la National Geografic sau la Animal Planet sau la Societatea Regala de Ornitologie sau habar-n-am unde. Sa-i dea o bursa si sprijin in pasiunea lui. Se vede si se simte ca sunt imagini foarte muncite. A povestit la un moment dat cate trebuie sa stii pentru a surprinde pasarea dorita.
Am postat si eu la un moment dat o cucoana in apa. Trei zile am pregatit poza aia. Gaseste domnita, convinge-o sa se trezeasca la 4 dimineata sa se aranjeze (pipi, apa, caca, papa, machiaj) pana la 5 cand vin cu masina s-o iau. Mers pana la balta inca 1 ora de drum. Apa era verificata cu o zi inainte, adancime, alge, flora, fauna, background. Dezbracat inainte de rasarit si intrat la adancimea potrivita. Aparatul tinut cu grija, apa pana la gat. Prinse primele raze ale soarelui. Apoi am asteptat un an de zile pana sa-mi developeze Paul filmul. Apoi am realizat ca filmul era unul prost. Acum mi-am luat Ilford.
Sau alt caz in care am facut o excursie de peste 2000 de km si am tras cateva role de film cu cucoane nude pe una dintre plajele care este considerata ca se afla in top 10 din lume. Ajuns acasa am descoperit descumpanit ca pe obiectiv am avut un filtru care mi-a busit toate imaginile. Astea ca exemple de fotografii muncite, elaborate, transpirate, costisitoare, care te secatuiesc de timp, bani si energie - versus - snapshots. Dar ce satisfactie implinitoare sa realizezi fie si un cadru, care cine stie, poate la un moment dat va face istorie...
O sa ma certati ca nu trag pe digital. Dar mi-a dat francezul din poveste virusul autoimun al fotografiei pe film. Si pentru ca sunt purist am avut sa aleg intre Leica si Olympus. Un kit Leica m-ar fi dus cam la 10 000. O trusa de Olympus cu piese de +30 ani m-a usurat de o cincime doar din pretul de mai sus. Asa incat consider ca este pertinent sa scriu si eu pe forumul Olympus....
Eu am zis intodeauna, ca daca dintr-o iesire chiar si de o saptamana, nu conteaza unde, ma intorc cu un cadru bun ma declar multumit.
Vezi ca se intelege ca ai asteptat dupa mine 1 an sa developez filmul.
Legat de imprimare, am avut acum un vreo doi ani nevoie sa imprim vreo 12 imagini cam la 40 x 60 si am apelat la un cunoscut care a facut totul cat a putut de bine si pentru ce am avut nevoie a fost excelent, dar m-a avertizat ca nu sunt printuri de calitate pentru termen lung si dupa un an de zile, cele care au stat la lumina, nu direct in raze solare, doar lumina intrata pe fereastra in camera, erau decolorate complet. Asa ma bucur ca avem printre noi colegi care ne impartasesc din cunostintele lor pentru a pricepe si cei mai novici dintre noi.
Multumim Robert.
"The camera is an instrument that teaches people how to see without a camera." - Dorothea Lange
Superba lectura de mai sus.
Ce vreau sa mai spun... printul este singura cale de a ne arata cine suntem si cum stam in fotografie.
Apoi, printul este un obiect sfant si mirific... sa tii in mana hartia groasa si sa simti textura, sa vezi marginile, sa simti detaliile... asa ceva nu se poate compara cu ecranul.
Ce puteti face?
Ar fi doua solutii.
ori editati ce aveti de printat si dati la cei de aici care si-au aratat oferta si pot printa bine
ori cumparati un printer si printati - chestie scumpa daca nu printati macar cateva zeci de printuri pe luna... nu se amortizeaza.
Oricum ati face, trebuie ca cel care printeaza sa inteleaga cerintele voastre, deci nu le printati aiurea pe bani putini pentru ca vor arata ca dracu` si sunt bani aruncati de pomana.
Ca sa revenim... daca vreti, ne putem vedea la o cafea la discutie pe baza de printuri, in Bucuresti. Ar fi superb.
Paul a scris:
Vezi ca se intelege ca ai asteptat dupa mine 1 an sa developez filmul.
A fost o exprimare nefericita. In primul rand am asteptat un an pentru ca-mi place sa astept si in al doilea rand pentru ca nu am avut unde sa-l developez. Dar acum stiu unde sa developez B/W!
Poate imi recomanzi si un scaner de film. Unul bun si ieftin. Sau foarte bun si foarte ieftin. Multumesc!
Singurul scaner de film acceptabil: Epson V600. Vine la pachet cu Adobe Elements, ceea ce e foarte bine. Eu pe asta il am pe masa si scanez de zor... peste 10.000 de negative pana acum. E OK pentru printuri pana la A3. Poate si A2 cu indulgenta... daca ne referim la film 135. De pe 6x6 sau 6x9, boierie, se obtin scanuri excelente.
Scanarile de pe film alb negru sunt bunicele, de pe film color sunt grozave. http://www.price....250547.htm
Mai ieftin nu se merita, mai scump e inutil.
Acelasi scaner ca si V600 dar fara Adobe Elements si cu posibilitatea scanarii unui singur cadru 6x9 la o trecere, este Epson V500. In rest difera pretul. Sub acest nivel nu prea merita mai nimic.
Cel mai simplu scanner este Epson V370 dar care nu are dmax-ul lui V500/V600 si scaneaza la o trecere o singura folie de 6 cadre, insa cea mai mare lacuna la V370 apare pentru filmele color unde ai nevoie si de corectii, iar V500 si V600 au un modul hardware care inglobeaza tehnologia ICE de detectie a defectiunilor de pe negativ (nu functioneaza pe filme argentice):
Digital Ice for Film
An image restoration solution that uses a unique combination of hardware and software to correct image defects. Digital ICE for Film technology uses an infrared sensor to detect dust and scratches on the surface of the film. In a multi-pass process, the dust/scratch is mapped out and carefully removed from the scanned image, leaving the composition and quality intact.
In concluzie cauta un Epson V500 sau V600.
"The camera is an instrument that teaches people how to see without a camera." - Dorothea Lange
Am scos si eu cateva fotografii pe hartie . Binenteles la laborator foto , desi ma bate gandul sa-mi iau o imprimanta mai rasarita dar nu foarte scumpa.
I-am spus doamnei de la laborator sa corecteze pozele daca vede vreo anomalie la culori , etc . Cand am revenit dupa poze mi-a spus doamna ca sunt cateva care au trebuit corectate , si mi-a aratat ceva pe versoul pozelor ( pe hartie ) ; deci era cam asa N - N - +1 - N . Asta era la o poza , la alta era diferit. Poate veniti cu ceva lamuriri , chiar nu prea stiu cum e cu astea / se vede ca scot poze pe hartie destul de rar .
Si doi : poate fi un etalon chestia asta ? intreb desi doamna spunea ca asa ia dat reglajul masina/ utilajul de scos poze
Mersi.
Fratilor, faceti un efort supraomenesc si lasati capra vecinului sa moara de batranete!
Ex EM-5 , Ex-EM1 ...Ex-OLY
Momentan folosesc Sony
http://500px.com/vasihurghis
Vasile Hurghis | Flickr - Photo Sharing!
Un review binevenit pentru cei interesati de o imprimanta de buget redus . http://www.clubul...p910-test/
Ati putea veni cu unele imbunatatiri , poate o alta varianta / imprimanta , cam la aceiasi bani ? Sau nici macar nu merita luata in calcul ? Mi se pare ca nu e foarte ieftin costul unei fotografii , ar fi mai ok una cu CISS ? http://www.google...7178,d.bGQ
Eu parca as merge mai bine pe a doua varianta .
Vad ca nimeni nu ma lamureste cu cei patru N de pe verso-ul fotografiilor din postul anterior .
Fratilor, faceti un efort supraomenesc si lasati capra vecinului sa moara de batranete!
Ex EM-5 , Ex-EM1 ...Ex-OLY
Momentan folosesc Sony
http://500px.com/vasihurghis
Vasile Hurghis | Flickr - Photo Sharing!
Eu am un Epson stylus sx400; nu e cine stie ce. Cat am avut cartusele originala, la un A4 mi se parea ca este peste ce scoate un laborator foto obisnuit si am incercat multe din Cluj. Am schimbat cartusele cu ceva ordinare de 3 lei. Mai sterse imaginile si nuante diferite, bineinteles. Acuma este la acelasi nivel cu multe laboratoare obisnuite. Bineinteles, un printer nu va aplica si stratul de lac care protejeaza impotriva zgarierii.
Canon-ul ala micut nu stiu daca are rost. Printurile sunt mici, destul de scumpe toata investitia. Poate de distractie sau daca vrei sa mergi pe la targuri de copii si sa vinzi imagini la minut
Colegii cu posturile de mai sus au punctat foarte bine realitatea: vrei ceva excelent, platesti cat costa...
Se mai poate face urmatorul experiment: cand intrati la laboratorul foto intrebati de cate ori (pe saptamana) isi calibreaza scula sau/si de garntie la culori. Apoi sa auziti inventii....mai ales la marile ateliere de printare specializate pe tiparire banere electorale
Marius , nu stiu daca ai observat dar imprimanta aia mica de la Canon aplica stratul de protectie . Cat priveste pretul , am mai zis ca nu mi se pare un pret tare bun atat timp cat daca merg la un laborator si le fac la 1,20 si la 15X18 .
Sa inteleg ca esti multumit de Epsonul tau ? esti multumit si de cost ?
Mersi .
Fratilor, faceti un efort supraomenesc si lasati capra vecinului sa moara de batranete!
Ex EM-5 , Ex-EM1 ...Ex-OLY
Momentan folosesc Sony
http://500px.com/vasihurghis
Vasile Hurghis | Flickr - Photo Sharing!
La TIPA 2014 cea mai buna imprimanta foto este Epson Expression Photo XP-950 , model care nci macar nu cred ca a aparut in Romania
Orice firma vinde pe diferite piete ce crede ca merge mai bine. La noi exista L800 care e mult mai potrivita oricarui fotograf - e CISS - pe cand XP-950 e cu cartuse scumpe.
M-am jucat mult cu L800, imprimare aproape gratis la calitate foarte buna: http://www.epson....view/11398
Am inteles , deci pentru Romania e mai echitabila L800 . Bogdan , corect , dar ma gandesc ca daca o iei o si folosesti . Si daca se infunda duzele alea ce trebuie facut ? faci un fel de update si isi revine? la update-ul ala foloseste multa cerneala ? ce fel de hartie folosesti ?cu un CISS de cerneala cate poze 15 X 21 poti face pe hartie mata( aproximativ) ? si poate imi spune si mie cineva pana la urma despre interpretarea celor patru N de pe reversul pozelor
Fratilor, faceti un efort supraomenesc si lasati capra vecinului sa moara de batranete!
Ex EM-5 , Ex-EM1 ...Ex-OLY
Momentan folosesc Sony
http://500px.com/vasihurghis
Vasile Hurghis | Flickr - Photo Sharing!
