marius2die4 a scris:
De obicei, obiectivele au nevoie sa fie inchise cu minim doua trepte pentru a beneficia de performata lor maxima.
Asta este o capcana in care cad multi.
De exemplu, 70-300 are intr-adevar claritate maxima la capat la F/11 (deci inchis cu 2 stopuri).
Insa la F/11 sunt si foarte multe aberatii cromatice si trebuie ridicat mult ISO (zgomot, NR agresiv).
Castigi un pic de claritate, insa pierzi mult mai mult pe alte parti.
Cred ca F/8.0 este cel mai bun compromis : poze rezonabil de clare si castigi 1 stop in plus fata de F/11.
Eu cred ca in multe situatii, rafala sperie animalul. Cred ca rafala e buna strict la pasari in zbor.
Eu nu folosesc aproape deloc rafala pentru ca omoara obturatorul si parca devine mitraliera camera (imi rapeste placerea de a fotografia, de a compune, de a gandi poza).
Dar fiecare cu tehnica lui....
Aici un articol interesant despre camuflaj (insula plutitoare), cu sugestii folositoare si cu poze: https://www.natur...ing-blind/
Vedem multe materiale de pe internet, dar e bine sa mai povestim si noi cate ceva din iesirile noastre.
De curand am fost pe o balta la ceva distanta fata de Bucuresti.
Inca nu este foarte multa miscare (e momentul migratiei), dar am gasit cate ceva : mai multi prudarasi gulerati mici, un prundaras de saratura, un fugaci de tarm, codobaturi albe, batausi...etc.
Eram cu un amic.
Pentru ca prundarasul de saratura era mai rar, am pus imediat ochii pe el.
Cum sa-l pozam ? Nu eram pregatiti cu camuflaj .....
Initial nu ne-a lasat sa ne apropiem sub 30 m, distanta foarte mare pentru ca pasarea e mica.
Ne-am pozitionat in asa fel incat sa prindem pasarea in "cleste" (intre noi) si ne-am asezat in pozitie chircita.
Usor, usor, cu mersul piticului, ne-am apropiat de ea.
Faceam cativa pasi mici in pozitie ghemuita, mai stateam 2-3 minute, iar ma mai apropiam un pic.
Toata operatiunea asta a durat mai bine de jumatate de ora.
La sfarsit pasarea ne-a acceptat si ne-a tolerat la o distanta mai mica de 10m.
Am reusit asa sa pozez asa prundarasul de saratura, fugaciul de tarm si o codobatura alba.
Am stat ghemuit mai mult de o ora. Aveam dureri groaznice in genunchi, dar am reusit sa fac pozele (le-am atasat mai jos).
Amicul meu s-a intins pe malul baltii, cu toate ca era noroi, ca sa faca pozele de la nivelul pamantului. Atasez o poza si cu el.
Dupa cum se vede, lumina a fost proasta iar eu avand monitor extrem de slab, nu am reusit sa reglez bine contrastul si culorile.
Vorbeam pe topicul de ANIMALE SALBATICE despre numarul optim de oameni care sa participe la o iesire.
Eu am rezultate maxime cand mai este cineva :
- sunt mai bine motivat (nu mai am tendinta sa fiu comod);
- celalalt ma ajuta sa vad mai multe animale;
- o a doua parere ajuta intotdeauna;
- au fost situatii in doi am putut pune la punct strategii (vezi povestirea de mai sus cu prundarasul de saratura);
- daca sunt doi, aproape in permanenta este cineva concentrat si atent la ce este in jur. Deci situatiile mai bune se rateaza mai greu;
- nu in ultimul rand, fotografia "wildlife" presupune de multe ori explorarea unor zone mai salbatice unde poti da de caini, bastinasi...si alte pericole. Sculele scumpe atrag privirile.
V-am povestit la un momentan dat de cazul unui amic care poza macro in Tineretului cu un D700 si si-a luat o bata in cap.
Per total, iesirea in doi mi se pare mai productiva. Vorbesc de iesirea cu un om cu experienta, profesionist, motivat sa obtina rezultate bune. Nu vorbesc despre un amator care mai mult incurca, te tine de vorba, nu vrea sa mearga in locul X ...etc
Eu nu am vazut sarpele, ma uitam dupa niste pasari.
O mare greseala pe care o face lumea (inclusiv eu) este ca de multe ori, uneori chiar in toiul sedintei foto, ia pozele la purecat : au iesit bine, ia sa le vedem la 100%.
In timpul cat frecam camera ca sa vedem cum au iesit pozele, ratam super cadre.
Daca ai un subiect in zona, chiar daca nu este vizibil momentan, asta nu inseamna ca te poti relaxa si face altceva. Nu lasa garda jos, fii pregatit ! Pe poze uita-te strict cat sa vezi daca sunt bune setarile sau nu.
O alta greseala este sa iesi la pozat, dar sa nu ai camera pregatita.
Pai de multe ori subiectul te ia pe nepregatite. Nu asteapta ca tu sa pornesti camera, sa faci setarile....Am ratat multe poze bune asa, unele cu subiecte rare pe care nu le-am mai pozat.
Am mai invatat ca trebuie sa am camera setata pentru orice situatie.
De exemplu, este lumina buna, pot poza subiect fix cu ISO-200.
Daca trece o pasare in zbor, ISO-200 nu este de ajuns. Trebuie ISO-400.
Asa ca setez camera din start pe ISO-400, chiar daca momentan nu am nevoie de ISO asa mare.
Am auzit de multe ori la cel de langa mine : "am ratat poza , nu am avut camera setata pentru pasari in zbor".
Deci e bine sa avem camera pregatita din start pentru situatia cea mai putin favorabila, atunci cand sunt sanse mari sa apara situatii neprevazute.
O mare greseala pe care o face lumea (inclusiv eu) este ca de multe ori, uneori chiar in toiul sedintei foto, ia pozele la purecat : au iesit bine, ia sa le vedem la 100%.
In timpul cat frecam camera ca sa vedem cum au iesit pozele, ratam super cadre.
-
Mare adevar aici.
De fapt analiza imaginii dupa fotografiere, chiar si sumara, te impiedica sa intelegi subiectul si sa rezonezi cu el. Te impiedica sa faci o fotografie buna.
Cand poti sa vezi zonele de sub si supraexpunere, cand poti sa vezi histograma, e floare la ureche sa faci fotografii perfecte.
Analiza lor amanuntita e cea mai grava eroare pe care o poate face cineva la fotografiere.
Faci o poza, o analizezi, ai setarile, si pe urma aleluia, ne interesam de subiect, lumini, stari, muzica, vin, cafea, nu de cum se vede poza in sindromul maimutzei.
Se dau :
-subiect - un cuib cu pui de codrosu de munte;
-loc - o scobitura dintr-un perete vertical de stanca de pe Cheile Dambovicioarei, la o inaltime de 4m;
-alte detalii - nu avem scara si nu suntem nici alpinisti.
Cum reusim sa pozam puii ?
Cine reuseste sa dea cea mai simpla solutie ?
Dupa ce aud solutiile de la voi, va povestesc cum am procedat eu si cum am reusit sa fac poza asta. Este facuta cu cu cel mai tare obiectiv 14-42mm.
Asta era solutia castigatoare si probabil singura.
Eu am intins la maxim trepiedul si am pus camera pe el.
Initial am crezut ca pot sa folosesc telecomanda, insa nu a functionat. Probabil avea bateria descarcata sau era desincronizata.
La sfarsit am folosit temporizatorul 12s.
Apasam declansatorul, dupa aia ridicam camera asezata pe trepied. Incercam sa o orientez cat de cat, ca sa prind subiectul in cadru si asteptam pana declanseaza camera.
O coboram, verificam ce am facut, corectam, repetam....
Asa am reusit sa fac poza de mai sus.
Inaltimea era prea mare ca pot folosi ecranul, asa ca am incadrat la ghici.
Cel mai greu a fost sa tin tot ansamblul asta aproape nemiscat. Imaginati-va cum e sa tii de picioare un trepied intins la maxim care are o camera de 1kil pe el.
Daca e telecomada pe infrarosu specifica olympus e cam nasoala, trebuie sa fie aproape perpendiculara pe senzor,cu unghi de variatie destul de strans(15grade cred).Adica nu poti face asa ceva sigur!
Nu s-a mai scris nimic pe topicul asta.
Intre timp s-au intamplat multe lucruri bune la Olympus:
-avem camere cu obturator electronic (nu mai fac galagie, deci nu mai sperie animalele);
-avem tele-uri foarte bune.
Ok, avem echipament bun. Unde gasim animale salbatice ? Cum le pozam ?
Vorbeam in postarile anterioare despre diverse tehnici de fotografiere/abordare animale salbatice.
Pe vreme de vara (si caldura mare) cum este acum, sunt foarte bune adapatorile ca si locuri de pozat, fie ca sunt artificiale, fie ca sunt naturale.
Animalele salbatice au locurile lor preferate unde vin sa bea apa sau sa se spele. Pot sa fie mai multe surse de apa intr-o zona anume, dar ele sa prefere una singura. (Asta inseamna ca daca ai gasit o sursa de apa, nu e obligatoriu sa si vina animale salbatice la ea).
Am descoperit un astfel de loc acum cateva saptamani undeva la munte.
Era un paraias (sau izvor) care se scurgea intr-un jgheab, baltea pe jos, dupa aia curgea la vale.
Mergeam acolo dimineata, stateam in masina si asteptam sa vina pasarile.
Daca nu ar fi fost mocirla, m-as fi intins pe pamant sub o plasa de camuflaj (in masina camera sta cam sus, nu e unghiul ideal de pozat).
In fine...era spectacol: veneau randunici, lastuni, codrosi de munte, fase de padure, presuri galbene, codobaturi albe, silvii mici, canepari, sticleti, pietrari, pitulici...etc. Veneau fie sa bea apa, fie sa faca o baita.
Am observat ca daca veneau foarte multe in acelasi timp, se asteptau unele pe altele, intrau pe rand la baita. Foarte rar s-a intamplat ca doua pasari sa faca baie in acelasi timp.
Baia cred ca se intampla zilnic la multe specii de pasari. Au un loc preferat unde vin si fac baie.
Randunicile si lastunii veneau pentru altceva - adunau material pentru cuib.
Mai erau si alte surse de apa in zona, dar pasarile preferau sa vina acolo, la jgheab, unde se facusera si baltoace pe jos.
Faza amuzanta este ca veneau acolo chiar si in zilele de dupa ploaie. Deci chiar daca peste tot erau balti de la ploaie, unele din ele continuau sa vina la izvor. Puterea obisnuintei functioneaza foarte bine la animale....
Zgomotul paraiasului acoperea partial zgomotul obturatorului de pe E-5. Mai erau situatii in care pasarea sesiza zgomotul, eventual fugea. Cum spuneam mai sus, bine ca avem acum obturatoare electronice. Curand o sa am si eu.
Izvorul asta a fost singurul loc bun de pozat din zona, singurul loc unde am facut poze bune.
Deci cand este caldura/seceta, trebuie gasit un astfel de loc si rezultatele vor fi excelente.
Iata cateva din pozele facute acolo :