Nu exista reguli in fotografie -regula treimilor,nu centra subiectul niciodata,cerul sa fie in partea superioara sau inferioara a cadrului intotdeauna s.a.m.d toate sunt tampenii.
Editat de TonyGoran la 20-06-2013, 21:25
Reguli de fotocompoziție există, dar nu sunt obligatorii, așa cum sunt cele tehnice. Nefiind obligatorii, unii le numesc principii. Sunt împrumutate în special din artele plastice (arhitectură, pictură), unde erau cunoscute din antichitate și derivau din noțiunile de armonie, ritm, echilibru, frumusețe. De ex. arhitectul roman Vitruvius scria în sec. I îH despre "media de aur" (1/3 în raport cu 2/3): "Pentru ca un întreg să pară frumos, trebuie să existe între partea mică și cea mare același raport ca între partea mare și întreg". Renașterea a venit apoi cu principiile pe baza cărora se crează pe o suprafață plană iluzia spațiului cu 3 dimensiuni, perspectiva tridimensională. Sau principii pentru evidențierea subiectului (reîncadrarea etc). Iar din sec. 19 și până azi au fost și sunt școli și curente privind compoziția. Amintește de ele M. Freeman în Ochiul fotografului. Sunt și principii mai noi, ce derivă din observarea modului în care reacționează mentalul omului modern, occidental: principiul "influenței direcției de citire", în cazul occidentalului de la stânga la dreapta. Sunt și altele care țin de "psihologia vederii". Se poate verifica valoarea principiilor de compoziție observând un album cu picturi celebre. Dacă se analizează poziția elementului principal, a celor secundare, raporturile lor, liniile importante, raporturile formelor, se vor regăsi acolo principiile de compoziție și se poate vedea în ce scop le-a folosit pictorul, ce a obținut aplicându-le. E un exercițiu care se face la cursurile foto serioase. Pentru că exact aceleași principii de compoziție se regăsesc în albumele fotografilor buni.
In fotografie e adevarat ca nu sunt reguli.. Astea sunt pur niste observatii ale unor oameni mai ageri la minte care au vazut ca orice bou daca muta subiectul din centru intr-o laterala, scoate o poza mai digerabila.
Regula e mult spus, sa-i spunem ca e cel mai la indemana sfat, pentru cel mai dobitoc fotograf.
Apropo, ce a enumerat Tony acolo tot regula treimilor se numeste. Tot ce pui in centru devine foarte dominant si absoarbe toata atentia. Poti sa folosesti asta si intr-un mod constructiv, dar de cele mai multe ori iese un fiasco.
Un site a unei persoane care probabil a tradus articolul din alta limba:
E adevărat că sunt niște "observații ale unor oameni mai ageri la minte", dar nu sunt lucruri comune, banale, fără importanță. Sunt observații făcute de artiști, arhitecți, artizani, filozofi, matematicieni etc în urmă cu mii de ani, care s-au transmis la următoarele generații până azi, care le-au folosit, le-au dezvoltat, au adăugat la ele. E vorba despre o experiență artistică multimilenară, verificată la fiecare generație și păstrată. Eu unul nu aș neglija astfel de cunoștințe, chiar dacă m-aș decide să nu le aplic în fotografie, pt că țin de cultură, de artă.
"Sfatul" de a evita să pui subiectul în centrul cadrului are altă rațiune. Conform fiziologiei și psihologiei vederii ochiul/mintea are o tendință spre mobilitate. Tinde să parcurgă cadrul după un anumit tipar (începând din stânga sus), urmează un traseu în fotografie. Centrul imaginii imobilizează privirea acolo și astfel întrerupe traseul ei natural, drumul prin fotografie, care e important pentru că e importantă colaborarea cu privitorul: el sesizează contextul, recunoaște ce îi e familiar și completează după propria imaginație. Dacă nu are loc acest traseu, toată această "colaborare" e diminuată. Se pune în centru subiectul când vrei ca privirea/mintea să rămână acolo, pentru că e un subiect care sugerează solemnitate, stabilitate și vrei ca asta să fie impresia sugerată de fotografie. În rest subiectul e plasat în una din cele 4 zone de interes principal (după regula treimilor), pentru că s-a observat de milenii că ele atrag privirea, că obiectele plasate acolo au o așezare naturală în cadru și stau într-un raport armonios cu restul suprafeței. În plus fiecare zonă sugerează o anumită stare psihică. De exemplu zona din dreapta jos e simțită de mental ca nefavorabilă, pesimistă etc. Dacă fotografiezi un copil și îl plasezi acolo riști să produci în mintea privitorului o impresie confuză. Țin foarte mult de psihologie. La fel stau lucrurile cu liniile. Toate trezesc în privitor un anumit tip de impresii. Dacă o linie din cadru taie în prelungire gâtul lui Obama, privitorul va avea o impresie nefavorabilă cu privire la personaj. Dacă linia cadrului îi taie mâna pe încheietură, aceeași impresie. Mie mi se pare că sunt lucruri utile de cunoscut. E adevărat că nu sunt obligatorii dar nici nu le-aș bagateliza.
Editat de Denis la 20-06-2013, 17:20
Da, dar in cazul asta nu le mai poti numi reguli, daca poti trai fara ele.
Daca maine ar aparea un fotograf care isi face tot portofoliul numai din portrete centrate, a caror gat e sectionat de o linie din cadru, iti garantez ca ar fi un hit. Sunt mult mai multe elemente care fac o fotografie decat "regulile"de care zici tu.
Oricum, am dat-o intr-o discutie serioasa cand replica mea vroia sa fie una amuzanta.
Normal ca si Tony foloseste regula treimilor,probabil tot timpul, uitandu-ma la avatarul lui. Numai ca el spunea ca nu exista asemenea lucru ca reguli in folografie si are dreptate. Pe de alta parte si aia care au nascocit asta au dreptate pentru ca majoritatea pozelor noastre (99.9%) folosesc intr-un anumit fel aspectul asta. Probabil au stat si au dezmembrat tot mecanismul facutului pozelor si au vazut ca predominant oamenii sunt atrasi de disimetria lucrurilor. La fel si majoritatea incepatorilor pun subiectul tot timpul in centru si se bucura ca le-a iesit o poza clara. Deci toata lumea are dreptate. Daca ai schimba termenul asta de regula, toata lumea ar fi multumita. Esti de acord?
Ohoho, ce chestii grele pe aici, nu ma voi stradui sa contrazic pe nimeni, dar nu stiu cum se face ca pictura se bazeaza pe niste studii de sute de ani, scoli intregi de pictura cu studii aprofundate pentru intelegerea compozitiei. Culoarea are studii de mii de pagini, aveti idee cat de importanta este culoarea in fotografie? sa stim ce insemna o culoare tertiara, o culoare complementara este mare lucru atunci cand realizam un cadru, daca le deprindem vom privi altfel fotografiile noastre si vom afla mult mai usor de ce nu ne place o poza.
In manualul de clasa a VI-a de desen artistic se studiaza:
- Compozitia plastica
- Compozitia decorativa
- Forme
- Rolul punctului si al liniei
- Dominanta cromatica
Toate acele reguli au la baza niste chestiuni de educatie vizuala care se deprind prin exercitiu, eu zic doar atat: Invata sa vezi!
"The camera is an instrument that teaches people how to see without a camera." - Dorothea Lange
Steve Huff fotografiaza cu subiectul pe mijloc . O fi bine / o fi rau ? . Si daca incalci principiile ce se intampla , iti baga cineva mainile in urzici?
Apropo
Denis esti toba de carte frate
Fratilor, faceti un efort supraomenesc si lasati capra vecinului sa moara de batranete!
Ex EM-5 , Ex-EM1 ...Ex-OLY
Momentan folosesc Sony
http://500px.com/vasihurghis
Vasile Hurghis | Flickr - Photo Sharing!
Din fericire toti suntem diferiti si toti ne alegem incotro vrem sa mergem si ce vrem sa obtinem in final. Vorba aceea, ce semeni aia culegi, asa ca faceti nene ce va trece prin cap, daca fotografiile voastre transmit ceva, e treaba voastra cum o faceti, daca nu, iarasi este treaba voastra.
"The camera is an instrument that teaches people how to see without a camera." - Dorothea Lange
Nu exista reguli in fotografie -regula treimilor,nu centra subiectul niciodata,cerul sa fie in partea superioara sau inferioara a cadrului intotdeauna s.a.m.d toate sunt tampenii.
Depinde de genul de fotografie la care se face referinta.
La fotografia gen instalatie, la fotografia conceptuala, sigur ca treaba cu regulile e difuza si chiar contraproductiva. Lomografia are 10 reguli. Fotografia clasica si academica, se bazeaza pe necesitatea unui limbaj, daca nu folosim un limbaj plastic comun, cu conotatii clare ( ce culoare e rece, care e calda, ce e trist, ce e vesel, ce se misca, ce e calm, si cum se redau astea) nu ne intelege nimeni.
Sigur ca cineva poate lua vioara si poate pune bile de sticla in ea si o poate folosi ca toba si poate sa o taie si cu arcusul sa tina mititeii la frigare, dar acea muzica va fi experimentala si nu Anotimpurile lu` boshorogu` de Vivaldi.
La urma urmei, orice asertiune e valabila, daca precizam sistemul de referinta la care ne gandim.
Si da, la romanela, toate regulile sunt tampenii, asta asa este, absolut.
ghinitai a scris:
Da, dar in cazul asta nu le mai poti numi reguli, daca poti trai fara ele. Daca ai schimba termenul asta de regula, toata lumea ar fi multumita. Esti de acord?
Păi eu am spus în prima postare că unii folosesc termenul de principii de fotocompoziție (Eugen Iarovici de pildă) tocmai pentru că nu există o obligativitate de a le aplica, care e implicată în termenul de regulă sau lege (legile expunerii de exemplu). Deci da, nu se folosește termenul de regulă și e un lucru general recunoscut că nu sunt obligatorii. Dar cu toate astea, marii fotografi autori de cărți de fotografie spun în unanimitate că fotocompoziția se află în vârful ierarhiei legilor realizării unei fotografii. Ei spun că nu e obligatorie dar tot ei spun că e cea mai importantă...Oricare va spune că secretul unei fotografii reușite este compoziția...Care e explicația?
Nu sunt obligatorii pentru că principiile de compoziție nu trebuie aplicate mecanic, matematic la realizarea unei fotografii. Ele trebuie studiate nu pentru a face automat poze ci pentru a produce o schimbare interioară, un alt mod de a vedea lumea, formele, relațiile dintre ele (ceea ce unii numesc dezvoltarea emisferei drepte a creierului). relațiile dintre parte și întreg, dintre un subiect și contextul lui. Prin asimilarea lor devii sensibil la latura artistică a lucrurilor din jur, sesizezi armonia dintr-o scenă. E mai mult o stare de spirit decât un instrument de făcut poze. După ce ajungi să vezi relațiile armonice dintre forme, culori etc atunci încerci să le redai în fotografie, compui un cadru așa cum l-ai văzut. Dar dacă nu ai ajuns să vezi așa, degeaba aplici niște reguli în mod mecanic, măsori treimi, calculezi centrii de forță. Deci de asta se spune că nu sunt obligatorii. Și în același timp că sunt importante.
Steve Huff fotografiaza cu subiectul pe mijloc . O fi bine / o fi rau ? . Si daca incalci principiile ce se intampla , iti baga cineva mainile in urzici? Apropo Denis esti toba de carte frate
Dacă le încalci, riști ca poza să nu placă. Principiile ăstea sunt extrase din ceea ce s-a observat că place ochiului, minții. S-a studiat percepția vizuală, felul în care oamenii privesc imaginile, traiectoria privirii etc. Apoi au dedus "regulile". Respectarea unor anumite reguli poate garanta un anumit succes, în sensul că privitorul va primi ceea ce nici nu știe exact că urmărește, dar sigur urmărește, o plăcere vizuală instinctivă. Cei care asimilează principiile și le stăpânesc perfect sunt și cei care le pot încălca pentru a obține un efect extraordinar, un scurt circuit în mintea privitorului. E un joc cu mintea privitorului. Tehnica de a controla felul în care ceilalți îți privesc lucrările, de a dirija traiectoria privirii.
Nu sunt tobă de carte, dar sunt lucruri care se spun obligatoriu la un curs de fotografie. Apoi trebuie aprofundate acasă cu cititul unor cărți...dar eu nu am reușit încă...De-abia ce mă chinui cu Ochiul fotografului și cu o carte din 1977 a lui Eugen Iarovici...
fotografu a scris:
Sigur ca cineva poate lua vioara si poate pune bile de sticla in ea si o poate folosi ca toba si poate sa o taie si cu arcusul sa tina mititeii la frigare, dar acea muzica va fi experimentala si nu Anotimpurile lu` boshorogu` de Vivaldi.
Si da, la romanela, toate regulile sunt tampenii, asta asa este, absolut.
Ați pus punctul pe "i"!
Poate e și vina străinilor că nu explică mai clar că în spatele lucrărilor lor e mult studiu, asimilare de reguli, știință etc și că nu totul e talent și inspirație. E o boală la noi să ne credem talentați din naștere ("românul s-a născut poet" și deasupra studiului...
paul_paun a scris:
In manualul de clasa a VI-a de desen artistic se studiaza:
- Compozitia plastica
- Compozitia decorativa
- Forme
- Rolul punctului si al liniei
- Dominanta cromatica
Toate acele reguli au la baza niste chestiuni de educatie vizuala care se deprind prin exercitiu, eu zic doar atat: Invata sa vezi!
Paul, se găsește oare la librării manualul ăsta de a VI-a? Eu nu am prins așa ceva. Dacă educația vizuală începe din clasa a 7-ea chiar că e un început bun și la timp. Dar nici acum pentru mine cred că nu e prea târziu.
Reguli...recomandari...este clar ca este un limbaj vizual, care trebuie invatat...studiat...inteles. Normal ca fiecare alege in ce mod le aplica in imaginile lui...daca le respecta sau nu...sau daca asimileaza doar o parte din ele.
Insa punctele de referinta sunt aceleasi...iar in timp au capatat denumirea de "reguli".
Este clar ca aceste puncte de referinta au un rol important in imaginile noastre...cum spunea si Paul...compozitia...dominatnta de culoare..etc.
Editat de titeldragomir la 21-06-2013, 07:21
Hait, se pare c-am deschis cutia Pandorei, problema este ca pt. a intelege compozitia trebuie sa studiezi. De unde invatam, din reviste care spun ca in 20 min. inveti compozitie, de la vreun fotograf contemporan ce tine nu stiu ce workshop .Intr-o zi rasfoiam un catalog de arta si m-am intrebat dar cine sunt astia Caravaggio, Michelangio, DaVinci pai eu de la ei vreau sa invat mi-am zis. Eu cred ca ai 2 tipuri de limbaje,tipuri fotografice nici nu stiu cum sa le numesc, primul unde compozitia este in plan secund unde este apreciat momentul (un sarut, un zambet, efortul surprins pe fata unui sportiv ) si al 2-lea unde se pune accentul pe compozitie unde trebuie sa-ti educi perceptia si viziunea, unde altii vad o balustrada tu vezi o linie, unde altii vad o cutie de cola tu vezi un cilindru (daca-i luminat frontal bineinteles)insa daca-l luminezi din lateral cilindru capata volum , profunditate. Ai un alfabet vizual, ai niste elemente pe care daca nu le cunosti atunci cum poti sa faci fraze cu ele daca nu stii ce e textura , punctul , linia ,forma , culoarea s.a.m.d, Degas in pictura sa AU BORD DE LA MER, SUR UNE PLAGE, TROIS VOILIERS AU LOIN din 2 culori si 3 pete negre a reprezentat un peisaj de un Km.Despre compozitie e mult de discutat si de invatat ,eu cand ma uit acum la unele din pozele mele ma intreb cine le-a facut, asa ca baieti nu ai nici o regula in fotografie ai doar elemente pe care trebuie sa le vezi si sa le valorifici , fotografia este acolo tu doar trebuie s-o vezi
Editat de TonyGoran la 21-06-2013, 02:18
asa ca baieti nu ai nici o regula in fotografie ai doar elemente pe care trebuie sa le vezi si sa le valorifici , fotografia este acolo tu doar trebuie s-o vezi
Asta este problema majora pe forumuri: fiecare da sentinte si are pareri, pe care poate sa le explice zile in sir si sa le argumenteze pana cade vopseaua de pe tzevile de la calorifer cu argumente foarte credibile.
La urma urmei nici nu e rau, e un fel de Hyde Park unde fiecare tine un discurs si nu vrea aprobare din partea celorlalti, ci doar un coltisor civilizat in care sa isi expuna teoria.
? . Si daca incalci principiile ce se intampla , iti baga cineva mainile in urzici? 
și deasupra studiului...
