Cel mai usor pe lumea asta e sa ai pretentii. E in natura omului, se plictiseste repede de ce are, si mereu isi doreste mai mult, mai mult, mai mult, idiferent ca are sa nu nevoie. Si tot in natura omului este sa dea vina pe altceva sau altcineva de fiecare data cand nu e in stare de ceva.
In toata nebunia asta cu si despre fotografia digitala ies la iveala extrem de usor cele de mai sus. Toata lumea isi doreste rezolutie fenomenala, aparate si obiective capabile de imagini sharp ca un brici , fara nici cea mai mica urma de blur, si care sa poata face poze chiar si atunci cand ochiul uman nu mai face fata (ceea ce e posibil cu orice dslr, dar nu tinut in mana).
Interesant este faptul ca dupa mii de ani inca nu am invatat ca pentru orice trebuie sa platesti un pret. La fel cum unii isi cumpara masini super sport fara sa isi dea seama ca ele de fapt functioneaza doar pe circuit, asa si cei care isi doresc imagini cu claritate maxima, focale de peste 1000mm, ISO astronomic, dynamic range imens, nu inteleg ca toate aceste avantaje sunt utile doar in anumite conditii si nu iti garanteaza poze mai bune, ba chiar in majoritatea cazurilor garanteaza poze mai slabe.
Focalele lungi suna bine, si mai ales dupa ce vezi o imagine superba facuta de un fotograf profesionist pentru National Geographic la 800mm esti convins ca singurul lucru pe care trebuie sa il faci e sa cumperi un obiectiv cu focala asemanatoare si vei putea obtine si tu aceleasi rezultate. Gresit, vei descoperi ca este extrem de greu sa produci fotografii clare la asemenea focale. Ai nevoie de trepied serios, sensibilitati ridicate. Usor pana aici, cumperi ce iti trebuie si gata. Gresit din nou. Chiar daca acum ai echipamentul necesar, se impune o tehnica de fotografiat impecabila, si asta nu se poate cumpara, in plus face diferenta mult mai mare decat primele doua conditii. Am lasat la urma ce e mai important: lumina. La focale lungi depinzi in cea mai mare masura de claritatea atmosferei intre obiectiv si subiect. Ai norocul de astfel de conditii doar in unele zile si doar cateva ore. Asa ca cine isi imagineaza, atunci cand vede pozele alea superbe, ca fotograful s-a dus acolo cu 1Ds-ul si 800mm-ul, a pus aparatul la ochi si a facut poza, se inseala amarnic, de fapt asta e doar 1% din povestea acelei fotografii.
Sensibilitatea ISO. Toata lumea viseaza la sensibilitati cat mai ridicate si cat mai ,,curate,,. Chiar daca nu e neaparat ceva rau in asta, realitatea e in alt loc. Cel mai intalnit sfat pe care l-am intalnit din partea fotografilor profesionisti este: foloseste cel mai mic ISO posibil. De ce ? In primul rand orice camera, de la iPhone pana la D3S, ofera cea mai buna calitate la sensibilitatea de baza, si cu fiecare treapta de sensibilitate urcata, calitatea imaginii scade. Prin urmare, daca urmaresti calitate cat mai buna a imaginii, tinta trebuie sa fie sensibilitate cat mai mica. OK, dar lumina nu iti permite folosirea sensibilitatilor mici, deci trebuie sa crec ISO, nu ? NU ! Prima optiune ar trebui sa fie un obiectiv luminos. Intre F/1.4 si F/4 sunt 3 trepte intregi de expunere. Diferenta asta e mai mare sau egala decat cea dintre un DSLR din 2001 si unul din 2011 la capitolul ISO. Deci un upgrade de 10 ani de dezvoltare tehnologica doar schimband obiectivul. Veti spune ca poti monta obiectivul luminos pe un aparat de generatie noua si deja castigul se dubleaza. Sigur ca asa e, dar cati fac chestia asta ? Extrem de putini din pacate. De exemplu 99% din cei care au sarit barca Olympus pentru un aparat mai bun cu un stop ISO puteau castiga 3 stopuri investind aceiasi bani intr-un obiectiv luminos.
Un alt pas care ar trebui facut inaintea urcarii sensibilitatii este suplimentarea luminii. Un setup foarte simplu de lumini iti aduce un castig mult mai mare decat orice ISO, si nu neaparat in trepte de expunere cat in calitatea luminii, deci implicit in calitatea finala a fotografiei.
In majoritatea interioatelor luminate artificial, pozele vor arata urat indiferent de posibilitatile ISO ale aparatului.
Raman la urma, asa cum ar trebui, situatiile in care cresterea sensibilitatii e absolut necesara. Atunci te bucuri ca ai putut obtine poza dorita. Calitatea ei tehnica ramane discutabila. Nu are rost sa le mai discutam pe fiecare in parte.
Dynamic range. Aici sunt multe de discutat dar incerc sa fiu cat mai scurt. O fotografie tine de calitatea luminii si de abilitatea fotografului de a capta aceasta lumina, mai mult decat orice. De cand s-a inventat filmul fotografic si apoi senzorii, de fiecare data ni s-a promis DR semnificativ mai bun, si chiar testele expertilor au aratat asta de fiecare data. Dupa 100 de ani suntem totusi in aceiasi situatie, adica pentru o fotografie de calitate ai nevoie de lumina de calitate. Stiu un fotograf caruia i s-a cerut sa fotografieze Castelul Bran, pentru o brosura turistica. Omul trage cu Nikon D3X. A stat in Bran 2 saptamani intr-o perioada buna a anului pentru a obtine fotografia de zi dorita, iar pentru fotografia de noapte a colaborat cu o firma de lumini profesionale care a montat reflectoare etc. WOW, ai fi crezut ca avand D3x ar fi trebuit sa se duca acolo, sa faca pozele si a doua zi sa fie inapoi acasa, doar camera aia are super DR, ISO si toate cele.
Da, sunt camere care stau mai bine la acest capitol decat altele, dar cred ca diferentele sunt facute de alti parametri.
De ce sunt cele de mai sus cutite cu doua taisuri ? Pentru ca nu sunt usor de folosit, aplicarea lor in viata reala seamana de la putin la deloc cu testele de laborator si pentru ca multi useri le considera mai importante decat orice, ignorand ce e cu adevarat important. Rezultatul ? Snapshoturi banale.
Revenind la E-5, principala calitate a acestuia e la capitolul detalii. E incredibil pentru o camera de 12MP. Poti sa aduni toti oamenii dintr-un sat, ii incluzi pe toti intr-un cadru, dupa care, uitandu-te la poza, ii poti recunoaste pe fiecare in parte
Asta e un lucru bun, nu ? Sigur, dar ca si cele de mai sus, in viata reala nu e asa usor sa obtii rezultate bune.
La inceput ai un soc, obtii cateva poze care intr-adevar te uimesc la detalii, dar 80% din poze nu au detalii care sa te impresioneze.
Primul pas, calibrarea focusului pentru fiecare obiectiv in parte. Unele obiective au necesitat calibrare, altele nu. Dupa asta rezultatele s-au imbunatatit semnificativ cu unele obiective.
Desi camera sta perfect in mana, nu e foarte usor sa obtii poze clare in toate conditiile. Daca la alte aparate un timp de expunere de 1/100 era suficient sa nu am nici o emotie, la E-5 obtin destul de multe poze neclare si la 1/250, si chiar si la 1/400 cateodata. Obisnuiam sa tin stabilizatorul oprit, il activam doar la nevoie. Dupa ce am vazut cat de pretentios este E-5, il tin activat tot timpul. Cu stabilizatorul activ situatia se schimba radical, aproape toate pozele sunt sharp.
Motion blur. Foarte mare atentie la subiectii care nu stau pe loc. Cu E-5 ai nevoie de minim 1/400 timp de expunere de exemplu pentru o persoana care se misca foarte incet. Daca persoana respectiva merge normal sau fuge deja ai nevoie de mult mai mult. La fel si la peisaje, pomi care se misca de la vant, trebuie mare atentie.
Focus si recompunere. Greu cu metoda asta pe E-5. Am folosit-o atata timp fara probleme, dar acum renunt la ea. La diafragme de la f/5.6 in sus se poate folosi metoda dar cu masura, nu poti sa misti foarte mult camera din pozitia initiala. De la f/5.6 in jos e problema mare, se vede imediat ca planul de focus s-a schimbat. Stiu, au fost multi care au spus ca metodata asta nu e buna dar pe celelalte camera am folosit-o cu succes fara nici cea mai mica problema.
Cu E-5, iti alegi compozitia dupa care iti alegi frumos punctul de focus pe care il vrei, miscarea camerai dupa focalizare este interzisa.
Sunt convins ca toate cele de mai sus se aplica la orice camera, dar E-5 te taxeaza imediat. Cum iesi un pic din parametri, obtii poze comparabile cu E-620 la detalii sau mai slabe. Cand intelegi aparatul si faci tot ce trebuie atunci esti recompensat pe masura.
Partea buna e ca uitandu-te la rezultate, stii exact de ce nu ai obtinut poza sharp. Se vede foarte clar cand e camera shake, motion blur, ai recompus dupa focus sau autofocusul a dat foarte putin pe langa.
Pot sa confirm ca si la mine se intampla ca uneori sa fiu calm, sa pot tine camera bine si sa scot poze ultra clare la timpi de expunere gen 1/250 pentru o focala de 300 mm.
Se mai intampla uneori sa fiu emotionat (ex. : am vazut vulpea) si pozele cu setarile de mai sus ies sterse, "soft".
Tu n-ai pomenit nimic de focala.
Oameni care ies miscati la un timp de expunere mai mare de 1/400 s ??? Imposibil. Trebuie sa fie vreo setare ceva prin camera.
Daca focala este de 150-200 mm, atunci e o chestie normala.
Oameni care ies miscati la un timp de expunere mai mare de 1/400 s ??? Imposibil. Trebuie sa fie vreo setare ceva prin camera.
Focale pana in 50mm (100mm FF). Stiu, ma gandeam ca o sa surprinda chestia asta, dar asa este. Si nu e vorba de altceva, se vede clar ca obiectele din acelasi plan de focus sunt sharp.
Nu poti interpreta gresit fisierele din E-5, se vede mai clar ca lumina zilei care e motion blur, camera shake sau eroare de focus.
Sa nu te gandesti ca e motion blur foarte accentuat, este doar cat subiectul sa nu mai fie sharp.
Mi-a facut placere sa citesc aceste postari vechi. Au trecut 7 ani de atunci.
Inca mai am E-5-ul, inca il mai folosesc.
Este o camera depasita ? Categoric nu. Rezolutia este un pic cam mica pentru uz comercial, in rest...e super OK.
In comparatie cu E-M1 MARK II, toata lumea ar zice ca marele dezavantaj este senzorul.
Dupa parerea mea, avantajele reale ale lui E-M1 MARK II ar fi:
-stabilizarea excelenta si precizia mai buna a focalizarii;
-lista de obiective luminoase mult mai bogata care permite folosirea unui ISO mai mic.
Pana la ISO-1600 eu nu vad diferente mari intre cele 2 camere, facand abstractie de rezolutie binenteles.
Imi amintesc de perioada cand aveam doar E-5. Imi doream sa trec pe micro, nu pentru senzori mai buni, ci pentru obiective. In general pentru E-5 aveam zoom-uri F/2.8, in timp ce pentru m4/3 erau multe obiective fixe F/1.4....F1.8. De aici e marea diferenta in lumina putina, nu de la senzor.
Lumea s-a invatat sa compare camerele dupa specificatii. Cand iesi pe teren si folosesti camerele in aceleasi conditii, diferentele incep usor usor sa se estompeze.
Nu cred ca este depasita. Eu cu E-5 am avut o singura problema, in lumina slaba, autofocusul era destul de lent cu exceptia SWD-urilor. Asa ca eram cam limitat la 12-60mm si blitz ptr poze de interior. 25mm f/1.4 era utilizabil, dar doar cu subiecti statici.
Dar in special l-am dat pentru ca voiam video fara sa mai car o camera separat, si ajunsesem la concluzia ca este cam mare pentru a-l cara pe unde umblam
Calitatea imaginii mi se pare imepcabila si acum, cand ma uit la pozele vechi, limita e mai mult ptr cine are nevoie de crop, o imagine full res de E-5 pusa pe un televizor imens 4K, arata excelent, chiar incredibil de bine.
Dar poate eu sunt usor de multumit, ma uit si la imaginile trase in jpeg cu E-520 si nu gasesc nimic de obiectat, dimpotriva sunt mai impresioant pe masura ce trece timpul de aceste camere vechi.
Camerele vechi sunt ca vinul pastrat multi ani. Glumesc binenteles.
Un lucru este sigur - fotografiile pe care le-am facut cu aceste camere sunt unice. Timpul nu se mai intoarce ca sa facem aceleasi fotografii folosind mirrorless-uri. Este un capitol din experienta noastra de fotografi pe care l-am scris folosind acele camere. Acum sunt camere mult mai performante si obiective mai bune, dar entuziasmul si bucuria nu stiu daca mai sunt la acelasi nivel.
In weekend am fost pe la Sinaia si am pozat orhidee. Cat de usor le-am pozat de la nivelul solului cu mirrorless-ul, folosind live-view si rabatand ecranul.
Daca luam E-5-ul, trebuie sa ma intind pe burta...sau sa ma chinui cu live-view-ul mult mai lenes si mai neprietenos.
Am inceput si la pasari sa folosesc tactica cu camera lasata la nivelul solului si cu ecranul rabatat. Fac poze din unghiuri pe care nu cred ca le-as putea face cu DSLR-ul.
Si cat de usor scot poze clare cu mirrorless-ul. Cu DSLR-ul trebuia sa fiu lunetist, sa merg pe timpi mai scurti de expunere si automat ISO mai mare.
Inevitabil, de ceva timp am tendinta sa las DSLR-ul acasa....pentru ca mirrorless-ul ma ajuta mult mai mult.
, fara nici cea mai mica urma de blur, si care sa poata face poze chiar si atunci cand ochiul uman nu mai face fata (ceea ce e posibil cu orice dslr, dar nu tinut in mana).
