Eu as roti-o 90 de grade spre stanga.

Exclus.
Intentionat am pozitionat-o asa. Imaginea ii facuta intru-n spatiu sacru - cel mai sacru dintr-o biserica. Senzatia de supranatural - anularea gravitatiei , ca senzatie de neobisnuit, in acest caz sugerand supranaturalul - ar fi desfiintata. Imaginea fotografica foloseste elementele limbajului plastic - adica punctul, pata, linia, forma, culoarea si spatiul plastic - asemanator suratelor ei mult mai batrane. Un artist gestioneaza - orchestreaza aceste elemente astfel incat imaginea realizata sa depaseasca obisnuitul = banalul. Prin ceea ce imi sugerezi as trimite imaginea exact in obisnuit = banal. Nici titlul nu ar mai corespunde daca imaginea ar fi rotita caci nu ar mai transmite impresia de impondereabilitate.

Fara aceste precizari as fi fost de acord cu dorupau. Nu te sfii sa le faci in descrierea pozei.
In acest caz evaluez foarte bine si te felicit pentru realizare.

Imi place. O singura chestie cred ca trebuia retusata, prezenta riglei si a cutiei de vopsea, care iti dau senzatia ca ar trebui sa cada de acolo, oricum tradeaza gravitatia. Pot fi scoase destul de usor din editare.

Majoritatea (absoluta ?) dintre membrii activi de pe site au o formatie riguroasa, tehnica. Vreau sa spun ca apreciez asta, cu toate ca procesul judecatii de valoare care sta la baza evaluarii unei lucrari artistice nu se bazeaza pe valorile si judecatile unei educatii tehnice. Daca procesul artistic ar decurge doar dupa principiul rigorii, respectandu-le, toti ar avea de indeplinit o sarcina care ar atinge fara tagada tinta: opera de arta, sau de ce nu , cei mai rigurosi, capodopera. Ei asadar, opera -capodopera deja ii o clasificare diferita - care arata ca judecatile de valoare desemneaza pe unele ca opere - dara pe foarte putine, ii drept, ca si capodopere. Insa majoritatea lucrarilor majoritatii membrilor nu indeplinesc conditiile de a se clasifica, cu toata rigoarea depusa, nici macar in prima categorie, chit ca au incercat sau chiar au fost foarte rigurosi. Majoritatea membrilor care avand o pregatire riguroasa le apreciaza, a rezultat o ploaie de stele apreciative, la niste lucrari altfel, si de fapt doar banale. Ce se intampla ?
Wow ! a fost semnalul meu - imaginea afisata - vazand aglomeratia nepermisa si aiuristica de stele de pe pagina respectiva.
Am afisat-o crezand ca va atrage semnalul (atentia), dar rigoarea aprecierii rigorii a ajuns la paroxysm !
Arta este un teren alunecos. Arta nu lucreaza cu rigoarea rigorii, ci cu simboluri. Cu expresivul, nu cu banalul. Cu expresivul - nu cu anostul. Cu expresivul - nu cu uratul. Cu expresivul, nu cu frumosul. Asa ca nu va mirati daca auziti expresia '' esti frumos de urat ce esti'' (adica, oricum, barbatul ii mai frumos decat dracul, asta presupunand ca persoanele de fata sunt excluse). Din cauza rigorii pe pagina asta pana acum au fost discutate potentele diferitelor potentiale aparitii de camera , de de sisteme etc. Inafara de unul sau doi din membri, nimeni nu trimite sau recomanda vizionarea unui maestru al artei. Nimeni nu plaseaza "Zugravita" in zona micilor maestri ai marilor pictori olandezi, si in special al lui Vermeer, micul mare maestru al luminii si compozitiei, acel maestru (nu maistru cum cred multi rigurosi) din Delft.
PS Cred ca multe stele zboara spre lucrari absolut deplorabile datorita relatiilor de reciprocitate. Nici macar a rigorii.
Asadar?

Bun, eu zic asa, pictorul are posibilitatea sa exprime ce doreste in felul propriu prin creatia sa, pentru ca pe panza este expresia lui, sufletul lui, totul este transpus din viziunea sa. Nu este usor sa exprimi prin fotografie ceea ce simti si percepi despre locul in care te afli in acel moment, pentru ca noi, ca fotografi suntem pusi in fata lucrurilor reale pe care nu le putem modifica decat foarte putin inainte sa facem poza. Trebuie sa reusim sa intelegem ce va exprima lucrarea noastra, compozitional, cromatic, etc. celorlalti din jurul nostru care nu au fost cu noi in contextul respectiv ca sa poata intelege emotiile momentului. Ca sa poti face creatie trebuie sa stapanesti mintea, sa o faci sa se deconecteze de la gandurile ce misuna in toate directiile si sa intri in starea in care emisfera ta dreapta da frau liber imaginatiei. Undeva, trebuie sa intervina si rationalul, pentru ca o poza este privita si analizata in intregime, atat tehnic cat si artistic. Ganditi-va cat de mult timp a trecut pana au fost reprezentate corect proportiile si perspectiva in pictura si cat de ciudate ni se par lucrarile care nu respecta regulile cu care creierul nostru s-a obisnuit. Imi place sa incerc sa vad intr-o lucrare ce a vrut sa exprime autorul, titlul fiind extrem de important dupa parerea mea.

Din punctul meu de vedere, povestea cu stelele de pe forum este o joaca de copii, pentru ca nu este niciun concurs, nu avem niciun juriu. Personal nu am votat aceasta lucrare si nu votez in general lucrarile decat atunci cand simt ca am inteles ce exprima. Aici membri sunt oamenii care vad lucrurile intr-un mod diferit unii fata de ceilalti si asta este oarecum bine pentru ca poti vedea ce impact are o poza asupra mai multor feluri de oameni. Nu este usor sa te faci inteles intr-un mediu ce nu are dobandite cunostinte despre arta(eu facand parte din categoria oamenilor tehnici). Fotografia acopera un spectru foarte larg de genuri si este greu sa legi fotografia din ziua de azi de bazele ei, de pictura, desi atat de mult se leaga. Nu stiu cati din cei de pe forum, si nu condamn pe nimeni cand spun asta pentru ca ma incadrez in aceeasi categorie, au studiat arta, cred ca foarte putini. De aceea cred cu tarie ca recomandarile si sfaturile celor care sunt mai aproape de arta sunt binevenite pentru toti membrii forumului si ne pot ajuta sa facem cativa pasi inainte.

In primul rand multumesc celor care s-au aplecat asupra lucrarii mele si in mod special domnului Paul Paun care a petrecut ceva mai mult timp facand un comentariu pertinent si chiar interesant. Intr-o serata petrcuta in timpul studentiei mele la Muzeul de Arta al Romaniei, un mare om de cultura si totodata un important critic, redactorul sef pe atunci al revistei "Secolul XX", domnul Dan Haulica, in discursul sau se referea la perceptia operei de arta facand o asemanare cu sentimentele traite de un barbar atunci cand se apropia de vechea Atena. Acropola (acro = inalt - inaltime, polis = oras, in greaca veche) era perceputa de la mare distanta, dar nu foarte clar. Pe masura ce se apropia, Acropola dezvaluia din amanuntele bijuteriilor arhitectonice detalii tot mai incantatoare, trezind un interes tot mai acut. Dar nu, nu se lasa direct abordata - drumul serpuia si apoi o ocolea intr-o spirala tot mai apropiata obligand privirea la o perceptie de jur imprejur, dezvaluind treptat tot mai multe amanunte, tot mai incantatoare, tot mai incitante. Drumul devenea din ce in ce mai abrupt, tot mai greu, dar amanuntele dezvaluite de apropierea minunatiilor de pe Acropola facea uimirea si mai incitanta. Abia dupa un efort sustinut Acropola se lasa abordata... Se pasea pe scarile Propileelor... Pe scarile Templului Artelor...
Fotografia face parte din lumea artelor, fara tagada. Dar nu orice poza ii fotografie. Asadar drumul cunoasterii artistice este greu, dar incitant. Uneori bolovanos, uneori alunecos, alteori serpuit iara alteori cu ocolisuri, coborasuri sau suisuri. Vorba lui Arghezi: "... dar e frumos!".

Cred ca ar trebui infiintata o rubrica "filozofala".
Cei interesati o vor urmari, sper, cu interes.