Parca-i pe film, mai ales in partea de jos, poate asta-i si ideea, de nostalgie...

Multumesc Razvan de comment, asa este, arata exact ca pe film, asa ca am lasat grain-ul acolo ca si cum ar fi din poveste, o poveste veche...

compozitie reusita, lumina perfecta doar cat sa ajute personajul , care dealtfel insufleteste fotografia, sa intre intr-o stare de melancolie si aducere aminte....
sentiment transmis si privitorilor

Multumesc frumos Cristi pentru comentariu.

Foarte frumos!
Ar fi o idee să ştergi balustrada? Ar merge prin clonare că e culoare uniformă în jur.

@Denis - mie imi place asa cum este si zic ca nu prea merita scoasa balustrada pentru ca ea delimiteaza foarte clar planurile, iar liniile drepte si pattern-ul lor sunt opusul liniei curbe de la salcie si a ramurilor acesteia in acelasi timp balustrada umple cadrul in acea zona. Balustrada te duce cu mintea si la faptul ca persoana sta sprijinita contempland atmosfera. Daca observi, personajul este incadrat exact intre doua verticale pentru ca am vrut sa iasa in evidenta foarte clar silueta fara vreo suprapunere, asa i-am zis sa stea, apoi, personajul este in diagonala cu luna si se creaza doua chestiuni frumoase, prima este un contrast de iluminare si a doua un contrapunct ce echilibreaza cadrul.

Foarte interesantă explicaţia! Am eu tendinţa de a căuta cadre cu puţine lucruri artificiale (făcute de om), iar acolo unde e imposibil să nu fie (oraş), tind să aleg ce e mai vechi şi ocolesc ce e modern (de ex o clădire interbelică şi nu una de sticlă, un pod de piatră cum e în Cişmigiu şi nu unul metalic etc). De-asta mi-am imaginat persoanjul tău singur cu copacul şi apa, fără obiecte...sau nu cu un obiect care mi se pare prea geometric, "rece" (am impresia că e de metal).